Decanul Baroului Constanța: Nu mă gândesc să revin la profesia de magistrat. Meseria de avocat mi-a oferit satisfacții profesionale

Aflat la al doilea mandat

Gabriel Grigore

Conduce Baroul Constanța de peste 4 ani și veghează bunul mers al activității avocățești de la malul mării. Anul acesta, datorită modului în care a condus instituția și a abilităților sale de reprezentare a avocaților, Gabriel Grigore a fost reconfirmat pe funcție și are grijă să nu-i dezamăgească pe cei care l-au votat. Decanul Baroului Constanța a vorbit, în cadrul unui interviu acordat cotidianului „Replica”, despre subiecte de maxim interes nu doar pentru avocați, ci și pentru justițiabili. Suspendarea avocaților din profesie pentru neplata contribuțiilor individuale obligatorii, taxele pe care avocații trebuie să le plătească în Baroul Constanța, relația avocat-judecător/avocat-client, sunt doar câteva dintre temele atinse în cadrul interviului.

Reporter: Domnule avocat, vă aflați la al doilea mandat în fruntea Baroului Constanța. Care este starea actuală a instituției, cu ce probleme vă confruntați?

Gabriel Grigore: Sunt probleme de organizare, respectiv activitatea de asistență judiciară din oficiu, un departament al Baroului. Sunt câteva probleme legate de aplicarea unui protocol încheiat între Uniunea Națională a Barourilor din România și Ministerul Justiției, care reglementează onorariile care se cuvin avocaților pentru desfășurarea asistenței judiciare din oficiu. Este vorba, în principiu, de asistența judiciară din dosarele penale, acolo unde asistența este obligatorie, iar organele de urmărire penală solicită un avocat din oficiu într-un anumit dosar. Pentru activitatea avocațională prestată în dosarul respectiv, Ministerul Justiției plătește un onorariu stabilit de acest protocol. În protocolul semnat la congresul UNBR, care a avut loc la început lunii iunie, există niște neconcordanțe cu privire la plata acestor onorarii. De exemplu, nu este prevăzută activitatea ce vizează măsurile preventive. Adică, când este vorba de o propunere de arestare preventivă sau de altă măsură preventivă, și este obligatoriu asistența judiciară, trebuie plătit onorariul. Protocolul nu prevede acest onorariu, este o greșeală de redactare și atunci aceste onorarii se plătesc potrivit unei litere dintr-un articol. De aici se nasc controverse, cu instanțele de judecată.

Rep.: Câţi avocaţii sunt înscrişi acum pentru a oferi servicii din oficiu și cât câștigă un avocat din oficiu?

G.G.:Onorariile sunt de la 200,300 de lei pentru un dosar. Nu sunt deloc sume foarte mari, față de activitatea prestată, dar ăsta e rezultatul negocierilor cu Ministerul Justiției și trebuie să ne confruntăm. Problema este că aceste onorarii trebuie să le respecte și instanțele de judecată. Pentru că au existat cazuri în care instanțele au redus onorariul sau uită să acorde onorariului avocatul. Avocații din oficiu sunt avocați care, pe baza inițiativei lor, se înscriu pe o listă a avocaților din oficiu care prestează activitatea la nivelul Judecătoriei, Tribunalului și Curții de Apel. În total sunt în jur de 150 de avocați aflați pe această listă.

Rep.: Foarte mulți avocați sunt nemulțumiți de contribuțiile pe care trebuie să le plătească lunar ori, dacă aceste taxe nu sunt achitate, avocații sunt suspendați din Barou. Există astfel de cazuri și la Constanța?

G.G.:Baroul Constanța are peste 600 de avocați. Aceștia plătesc o taxă către Barou, de 98 de lei pe lună. Banii aceștia sunt folosiți pentru susținerea activității. Fiecare avocat mai trebuie să plătească cotele referitoare la contribuțiile de asigurări de sănătate și pensii la Casa de Asigurări a Avocaților. În cazul celor care nu plătesc timp de trei luni aceste sume către Barou sau Casă, se face o sesizare la Consiliul Baroului, iar acesta din urmă poate dispune suspendarea până la plata integrală a sumelor. Avem avocați care nu și-au plătit, dar n-au depășit termenul de trei luni. Nu e mult în ceea ce privește cota pentru Barou, dar către Casa de Asigurări, cota maximă e în jur de 1.300 de lei, pe lună. Casa de Asigurări de Sănătate a Avocaților este independentă. Avocații sunt cei care gestionează toți banii, bani care-i plătesc lunar.

Rep.: Care sunt motivele pentru care avocații nu-și respectă obligațiile de plată?

G.G.:Sunt diferite situații și motive de neplată. De exemplu, un avocat se îmbolnăvește, nu mai are activitate, venituri și se pune problema să plătească din urmă. Banii se adună. De regulă, se ajunge la suspendarea din Barou când e vorba de rea credință. Au fost, în trecut, avocați care au fost suspendați. Ca să revină în Barou, trebuie să-și achită toate datoriile, plus penalități, după care trebuie să plătească și o taxă de ridicare a suspendării, care e în jur de 1500 de lei. Atunci, sumele astea se adună. De aceea analizăm cu grijă înainte să luăm această măsură.

Rep.: Nu de puține ori, apărătorii au fost blamați și acuzați de clienți că nu-și fac bine meseria. Câte reclamații de acest gen ajung în atenția dumneavoastră?

G.G.: Sunt fel de fel de reclamații. De regulă, vin reclamații atunci când apar conflicte între avocat și client. Clientul îi impută avocatului că nu-și face bine meseria. Lucrurile sunt împărțite. Unii clienți au dreptate, raportat la faptul că avocații tratează cauza cu superficialitate, dar de multe ori, această neînțelegere apare din cauza unei probleme de comunicare între avocat și client, fiind vina ambelor părți. Mai sunt situații în care clientul este acel tip de om care crede că le știe pe toate și impune avocatului o anumită modalitate de desfășurare a procesului și indică acestuia ce să facă în proces, situație în care avocatul refuză. Avocatul este plătit să facă un lucru potrivit pregătirii lui și strategiei pe care o concepe. Nu poate deveni un simplu instrument. În ședința de consiliu care are loc lunar sunt în jur de 5,10 reclamații. Dar nu înseamnă că sunt toate noi. Reclamațiile au o procedură de soluționare. În sensul că reclamația, dacă privește probleme disciplinare ale avocatului, este repartizată unui consilier, acesta din urmă face o cercetare, convoacă partea care a făcut reclamația, apoi ascultă părerea avocatului, după care face un referat prin care propune consiliului, fie pornirea acțiunii disciplinare, fie clasarea reclamației. În măsura în care se constată că o reclamație este întemeiată și există o abatere disciplinară, atunci, potrivit legii și statului, Consiliul Baroului trebuie să sesizeze Comisia de Disciplină. Are loc un proces în comisie și se poate ajunge la sancțiunile prevăzute de lege, de la avertisment până la excluderea din avocatură. În ceea ce privește practica, de când sunt decan, n-am avut nici o sancțiuni disciplinară. Iar asta e un lucru bun.

Rep.: Cum trebuie să fie relația client-avocat, astfel încât să nu se ajungă la conflicte?

G.G.: În primul rând, trebuie să existe o relație de încredere. Dacă nu există încredere între client și avocat, atunci scopul comun poate fi pierdut. Orice om care are o problemă juridică de orice natură, în primul rând se duce la un avocat, printr-o recomandare. Clientul trebuie să fie sincer cu avocatul, să-i spună expună întreaga situație așa cum este, astfel încât avocatul să nu ajungă să fie surprins, mai departe, de anumite lucruri pe care nu le-a știut. În schimb, avocatul trebuie să depună toate eforturile de a rezolva problema, prezentându-i clientului soluțiile, astfel încât acesta să înțeleagă.

Rep.: Au existat cazuri în care avocații s-au plâns de abuzurilor judecătorilor, în sălile de judecată. Cum comentați?

G.G.: Relația avocat-judecător trebuie să fie de respect reciproc. În marea majoritatea a situațiilor este, dar există și excepții din partea ambelor părți. Există situații în care se încing spiritele. Judecătorul poate sancționa un avocat, dar asta nu înseamnă că cel dintâi are dreptate. Ne-am confruntat cu astfel de situații, au existat la Barouri plângeri, referitor la atitudinea unor judecători în sala de ședință. Atunci, au existat discuții între conducerea Baroului și cea a instanțelor de judecată. Sunt, de exemplu, tineri judecători de 23, 24 de ani, care la vârsta asta, au impresia că sunt stăpâni acolo, în sala de judecată, iar lucrul acesta reflectă în conducerea ședinței, în limbajul folosit. Judecătorul este acolo ca să-i servească pe cetățeni, iar avocatul vine în sprijinul judecătorului. Dacă acesta din urmă îl primește pe avocat ca dușman, pentru că sunt și magistrați care au concepția asta, că avocatul vine să-l păcălească, atunci și atitudinea este corespunzătoare și se nasc conflicte. Dar sunt foarte puține situații, însă se rezolvă prin discuții și n-au existat situații care să degenereze.

Rep.: Este cunoscut faptul că, înainte de a exercita meseria de avocat, ați fost magistrat. V-ați gândiți să reveniți în sala de judecată, în calitate de judecător?

G.G.: Am fost magistrat imediat când am terminat facultatea până în 1997. Am renunțat la profesia de judecător datorită necesitățile financiare. În vremea respectivă, de exemplu, salariul unui judecător era de 100 de dolari pe lună, iar câștigul unui avocat era mult mai mare. În timp,s-au schimbat lucrurile. În sensul că, după anul 2000, salariile magistraților au crescut considerabil. Se spune că avocații câștigă mult. Nu este adevărat. 80 % din avocații din țara asta nu câștigă venitul mediu din economia națională. Există și extreme, firme de avocatură care câștigă milioane de euro, dar marea majoritatea nu câștigă venitul mediu pe economia națională. Nu mă gândesc să revin pentru că profesia asta mi-a oferit satisfacții profesionale și îți dă o libertate pe care nu o ai în alte profesii. Profesia de avocat e cea mai liberală. Avocatul se ia în piept cu oricine, e liber să facă, potrivit legii, ce crede el de cuviință.

Mirela Sorina PASCAL