Bebelușul și animalele de companie: e bine sau nu să ai în casă un companion?

În cazul în care te pregătești să devii mama și ai deja în locuința un animal de companie (câine, pisica, papagal, etc.), probabil că te întrebi dacă este într-adevăr o idee bună că bebelușul să stea sub același acoperiș cu un companion necuvântător. Așa că îți vom explică ce măsuri ai putea lua în viitor, pentru că animalul de companie să nu transmită copilului anumite bacterii și microorganisme, scrie doc.ro.

Ce se întâmplă dacă ai un animal de companie (câine, pisică)

Primul an de viață al micuțului tău este important când vine vorba de alergiile la părul animalelor, spun experții. Un studiu desfășurat pe o durata de 18 ani a arătat că, pentru mare parte din anii copilăriei, faptul că micuții au fost expuși la părul de pisica sau cel de câine a avut un efect mic asupra alergiilor dezvoltate mai târziu, la vârstă adultă. Mai mult, expunerea la părul de animale a scăzut riscul de alergii în cazul unora dintre copii, dacă aceștia au fost expuși la un câine sau la o pisica în primul an de viață.

Cercetătorii au studiat 565 de participanți în vârstă de 18 ani, pe care i-au urmărit încă de la naștere. Oamenii de știință au descoperit că doar în primul an de viață, expunerea la părul de pisica și de câine a avut un efect major asupra sensibilității ulterioare la animale (de exemplu, o persoană care are o sensibilitate față de un animal cel mai probabil va avea simptomele unei alergii atunci când este expusă la acel necuvântător).

Cercetătorii din Detroit cred că această este o perioada critică (primul an de viață al bebelușului). Concluzia studiului "Detroit Childhood Allergy Study" a fost că majoritatea copiilor care au avut animale de companie în locuința în primul lor an de viață au avut un risc redus de alergii.

Potrivit altor studii, animalele de companie pot reduce riscul de alergii și de astm în cazul bebelușilor, însă micii necuvântători pot să transmită alte afecțiuni, așa că este important să cunoști câteva informații esențiale.

Cum eviți riscul că cel mic să se îmbolnăvească

Este adevărat că atât câinii, cât și pisicile pot fi membri valoroși ai familiei tale, reușind să reducă riscurile de alergii și de astm, pe lângă faptul că le oferă celor mici dragostea lor necondiționată. Însă să nu uităm că se poate întâmplă că, atunci când nu ești atentă, copilul să găsească o jucărie a pisicii sau a câinelui și să înceapă să o "ronțăie". Câinii au multe bacterii în cavitatea bucală, cu care nu ai vrea să între în contact gură sau față bebelușului. Anumite bacterii, cum ar fi Campylobacter sau Salmonella, și unii paraziți pot fi cu ușurință transmiși de la animal la adult (părinte) sau la copil.

În plus, câinii și pisicile se ling peste tot, adunând astfel bacterii în cavitățile bucale din zonele de pe care se ling. Pentru a-ți menține copilul în siguranță și ferit de aceste boli, nu lasă animalul de companie (câinele sau pisica) să îți lingă copilul pe față sau pe gură și spală-ți mâinile cu apă și cu săpun după ce ai mângâiat câinele sau pisica.

Încearcă, de asemenea, să păstrezi jucăriile câinelui sau pe cele ale pisicii în zone separate de cea în care stă copilul, astfel încât micuțul să nu mai fie tentat să le bage în cură. Dacă vezi că cel mic a pus o astfel de jucărie în gură, încurajează-l sau ajută-l să își clătească gură și, pe măsură ce crește, învață-l să nu mai facă asta. Cel mai bine ar fi că jucăriile animalului de companie să nu fie la îndemână copilului, mai ales dacă are mai puțin de 3 ani și există pericolul să înghită părți mici din jucăriile câinelui sau ale pisicii.

Deoarece pisicile pot transmite "boală zgârieturii de pisică" (numită și boală ghearelor de pisica, deoarece oamenii o pot lua de la pisicile infectate cu bacteria Bartonella henselae), fii cu ochii în patru și caută semne precum ganglionii limfatici umflați, febra și dureri de cap în cazul copilului tău, dacă vreodată micuțul este mușcat sau zgâriat de o pisica și du-l imediat la medic dacă observi semnele acestea. Totodată, nu uită să ții litieră cât mai departe de zona în care cel mic își petrece cea mai mare parte din timp, pentru a-l împiedică pe micuț să ia paraziți din fecalele pisicii.