Cabinetele pe roți ale Crucii Roșii care străbat sute de kilometri să facă România bine

Șansa comunităților izolate din România la servicii de sănătate poartă și în acest an numele „Caravana de Sănătate“, un proiect al Crucii Roșii Române aflat în al doilea an de implementare.

Proiectul „Caravana de Sănătate“, organizat în acest an, în parteneriat, de Crucea Roșie Română și Crucea Roșie Franceză, s-a lansat în prima jumătate a lunii iunie, la București. Caravana va ajunge, până în august 2024, în comunități izolate din 14 județe, la timp, speră organizatorii, pentru a fi descoperite afecțiuni care de multe ori le pun viața în pericol pacienților neconsultați de medici cu anii.

„Weekend Adevărul“ a stat de vorbă cu Raluca Buzea, managerul proiectului „Caravana de Sănătate“, pentru a afla cum s-a ajuns la ideea unor servicii acordate țintit celor mai lipsiți de șansă cetățeni atunci când vine vorba de dreptul la sănătate. Ea a povestit despre marile greutăți și despre marile bucurii, despre ce servicii oferă cabinetele pe roți, dar și despre ce lasă în urmă caravana – o rețea de date și conexiuni care poate fi exploatată de către toți cei care sunt în slujba binelui.

Deși sunt multe lipsuri, mai ales la nivel de educație sanitară și de implicare a statului, cea mai mare problemă o reprezintă, paradoxal, chiar medicii: cu toate că le sunt acoperite toate cheltuielile și sunt plătiți pentru orele în care oferă consultații, cadrele medicale dispuse să ajute sunt foarte greu de găsit.

Raluca Buzea: A fost dorința noastră de a face un proiect național, o caravană de sănătate în România, pentru populația vulnerabilă. Ne doream acest lucru încă de prin 2020-2021. S-a întâmplat ca pe un fond dedicat COVID-19, erau niște bani pe un proiect dedicat pandemiei, în momentul în care am aplicat a doua oară – noi avuseserăm înainte o campanie, finanțatorul a fost foarte încântat de cum am lucrat. Așadar, în prima variantă a caravanei am avut de fapt 16 caravane de sănătate, în zone rurale, alegând din județ o comună în care procentul de vaccinare era sub media de vaccinare la momentul respectiv – făceam o evaluare a stării de sănătate, dar, în același timp, lucrând cu DSP-urile de pe zona respectivă, făceam inclusiv vaccinare.

Dacă erau doritori, făceam punct de vaccinare sau îi duceam la cel mai apropiat centru de vaccinare. Așa a început această Caravană de Bine. Ulterior, proiectul a luat avânt, au apărut noi necesități, noi nevoi, a izbucnit și conflictul armat din Ucraina și așa au apărut refugiații în România, și din fondurile vechi de finanțare am mai făcut o caravană la Brașov. Acolo erau foarte mulți refugiați, mame cu copii, și am făcut o caravană pentru ei. La final am avut de fapt 17 caravane.

În acest an reveniți cu servicii mixte, și pentru refugiați, și pentru populația vulnerabilă din România.

Odată cu începutul conflictului armat, ne-am dat seama că pentru refugiați ar fi extrem de bine-venită o caravană de sănătate. Partenerii de la Crucea Roșie Franceză, care au venit alături de noi, ne-au întrebat cu ce să ne ajute pe criza umanitară. Noi le-am spus ce facem și că ne dorim să ne extindem și către populația ucraineană, având experiența Brașovului. Ei au fost de acord și așa a început a doua variantă a proiectului, atât pentru refugiații ucraineni, cât și pentru populația vulnerabilă din România.

Câte comunități v-ați propus să ajutați de data aceasta?

În varianta actuală, mergem în 14 județe. Sunt în special județele de lângă granița cu Ucraina, dar și județele care au număr mare de refugiați. Am plecat la Constanța, Tulcea, Galați, am mers în sus – Vaslui, Iași, Suceava, Botoșani, Maramureș, Satu Mare – și am început să coborâm – Sălaj, Cluj, Sibiu, Brașov și, ca să completăm zona rurală și săracă a României, am luat și Călărașiul.

Facem câte două săptămâni în rural pentru populația din România, alegând din fiecare dintre aceste județe o comună sau două, dacă sunt mai mici, în care trebuie să nu aibă medic de familie sau să fie o persoană la mai multe sate, pentru că există și această variantă. Comuna trebuie să fie la distanță de cel puțin 30-40 de kilometri de un centru medical mai mare, să fie cunoscută cu populație îmbătrânită și, în general, să nu fie într-o zonă foarte dezvoltată a județului din punct de vedere social.

Ați ales greu, probabil, având în vedere cât de mare este nevoia de astfel de servicii în România.

Exact. A fost dificil să le explicăm partenerilor noștri francezi, când am făcut această analiză de nevoi, de ce alegem greu. Ei ne tot ziceau să avem grijă să ne ducem acolo unde e nevoie și noi explicam că nevoile sunt foarte mari. De exemplu, am fost în Costache Negri, în Galați, acum, la început, în luna iunie, iar în Tulcea mergem în Pardina, care este pe brațul Sulina, și facem toată zona de acolo. Ei sunt izolați, sunt mulți bătrâni, la ei tot transportul este cu bacul, e complicat. Nu pleacă doar ca să-și facă o verificare a stării de sănătate.

În general, comunele sunt alese în zone foarte precare. De exemplu, în Botoșani, colegul meu îmi spusese că a identificat o comună pe unde se agață harta-n cui. Noi avem filiale în fiecare județ, iar managerul de filială este persoana mea de contact și alegem împreună comuna unde mergem. Pentru cetățenii ucraineni ne așezăm în reședința de județ, de cele mai multe ori, însă sunt și excepții. Când vom merge la Constanța, ne vom așeza în Năvodari, pentru că majoritatea refugiaților sunt pe zona Năvodari-Mamaia. Mergem în general cât mai aproape de ei.

Ce medici se alătură caravanei?

În prima variantă a proiectului, am avut toți medicii voluntari. Găseam destul de greu specializări precum medic generalist, pediatru, ecografie, cardiologie, diabetologie. Acum le este mai ușor medicilor pentru că ne-am luat aparate – pe lângă EKG, tensiune și glicemie, pentru o diagnosticare mai clară, aveau nevoie și de un minimum de analize, precum o hemoleucogramă și o biochimie primară. Așa că acum, una dintre mașini este un mini-laborator în care să facem teste rapide. În prima fază, când medicii erau voluntari, noi le decontam cazare, transport și mâncare. Însă și acum, în această nouă versiune a proiectului, când îi angajăm și oferim salarii generoase, tot ne este greu să găsim medici. Nu impunem un termen anume – i-am angaja și pentru o săptămână, chiar și trei sau cinci zile, însă nu vor, conform adevarul.ro