Cât plătesc și cât timp pierd transportatorii români în lipsa Schengen

Un șofer de tir român reclamă faptul că bulgarii nu fac eforturi pentru deblocarea traficului din zona graniței cu România și face dezvăluiri despre felul în care se fac bani de pe urma transportatorilor. În tot acest timp, localitățile din preajma graniței dintre România și Bulgaria sunt scufundate în mizerie și poluare.

foto cu rol ilustrativ

”E o coadă constantă de 30 de kilometri de tiruri. Partea bulgara nu lucrează  pentru a fluidiza traficul. La Ruse, se exemplu, se stă în parcare câte 27 de ore, plus alte 5 ore să intri în parcare. La acestea se adaugă alte 6 ore să ieși din parcare. Iese un total de aproximativ 40 de ore”, a declarat șoferul, potrivit economedia.ro.

Conform site-ului Poliției de Frontieră, joi dimineață șoferii de camioane trebuiau să aștepte 360 de minute la Giurgiu, 200 de minute la Calafat și 90 de minute la Negru Vodă, pe sensul de ieșire din țară. Pe sensul de intrare în România timpii de așteptare preconizați de Poliția de Frontieră sunt Calafat – 250 de minute, Giurgiu – 40 de minute și Negru Vodă – 360 de minute.

Șoferii susțin însă că datele oficiale sunt eronate. ”Coada e de 30 de kilometri. Asta înseamnă minim minim 30 ore. Iar asta pentru că sunt și mașini Euro 6, care trebuie să se bage la pauza după 15 ore de stat in coadă, că nu mai au program”, precizează un șofer.

În Bulgaria este coadă de 5 km la Biala, localitate apropiată de Ruse, apoi 6 km să intri în parcare. Iar în parcare găsești în față 500 mașini care au intrat și își așteaptă rândul”, precizează șoferul.

La aceste cozi care se păstrează indiferent de anotimp, în aceste zile s-a strâns un trafic mai mare din cauza întreruperilor de curent din partea română, în urma viscolului.

Șoferul spune că activitatea din graniță s-a transformat într-o afacere care poate aduce aproximativ 400 de mii de euro pentru un operator privat.

”CNAIR ar trebui să facă o mașină pe minut la fiecare cântar. Sub 5 minute pe mașină nu este media, dacă ne raportăm la toată ziua. Schimbul de tură este, de exemplu, la ora 7 dimineața… de la 6:30 până la 7:30 nu mai trece nicio mașină. În plus, fiecare mașină trebuie să aștepte culoarea verde, apoi să parcurgă cu maxim 5 km/h cântărirea. La ghișeu urmează verificarea rovinietei (asta după ce ai 2 zile de când stai în coadă și ești obligat să-ți cumperi rovinieta zilnic) apoi plata podului, care, dacă se face prin card bancar, durează 1 minut minim. Și la Ruse este o întreagă poveste cu parcarea aceea: românii plătesc 25 euro, iar bulgarii 7 euro. Românii stau 30 ore, iar bulgarii doar câteva ore”, spune el.

Șoferul explică faptul că la Ruse există o parcare unde trebuie să te înscrii pentru a intra la procedurile birocratice. Dar totul costă.

”Ei zic că nu este obligatorie parcarea, doar că trebuie să te înscrii și să îți aștepți rândul. Două mașini care se înscriu în același timp (una intră în parcare și una se înscrie cu tichet) nu ies spre România în același timp. Cea din parcare iese în 24-30 ore… cea cu bon, care nu a vrut să le plătească 25 euro, iese în 40 ore minim, că așa vor ei. Nu ai unde să îți verifici rândul. Ești la mâna lor. Este o mare afacere această parcare. Faceți un calcul, Poliția de Frontieră susține că trec aproximativ 800-900 camioane zilnic. Minim 600 intră în parcare, dintre care bulgari prea puțini. Din 600, să fie 500 alte mașini, în afară de cele bulgărești, care plătesc doar 7 euro. Sunt 500 de mașini care plătesc 25 euro și rezultă 12.500 de euro, iar alți 700 de euro ies de la o sută de mașini care achită 7 euro. Deci avem o încasare minimă de 13.200 euro zilnic. Asta înseamnă 396 de mii de euro în fiecare lună pentru o parcare”, explică șoferul.

Cozile kilometrice de la frontiera româno-bulgară care sunt prezente pe întreaga perioadă a anului preocupă bulgarii din apropierea celor mai frecventate puncte vamale. Rezolvarea situației este văzută de cotidianul bulgar DunavMost  prin intrarea celor două state în Spațiul Schengen.

”România și Bulgaria fac parte din UE din 2007. Cererea lor de aderare la spațiul Schengen, care ar permite libera circulație a bunurilor și serviciilor între statele membre fără controale la frontieră, nu a fost încă aprobată. În cazul în care cele două țări ar deveni parte a spațiului Schengen, ar fi reduse drastic așteptările la frontieră, aglomerația și emisiile generate de motoarele în funcțiune.

Pentru turiști, cozile reprezintă, de asemenea, un inconvenient. Dar pentru șoferii de camioane grele care traversează zilnic frontieraUE, impactul economic și asupra sănătății este mai mare”, relatează cotidianul bulgar.

Cetățenii din Ruse încearcă de ani de zile să atragă atenția asupra problemei și protestează împotriva aerului poluat, sperând că această problemă va fi discutată în Parlamentul European.

“În urmă cu câteva săptămâni am așteptat mai mult de 24 de ore la granița dintre Bulgaria și România”, a declarat un șofer român pentru ziar. “Bineînțeles că există poluare. Eu conduc un camion frigorific și trebuie să funcționeze tot timpul, altfel marfa se strică”, adaugă el.

Potrivit Eurostat, Europa de Sud-Est găzduiește unele dintre cele mai murdare orașe din UE. Bulgaria și România au prima și a treia cea mai mare valoare a particulelor fine PM2,5 din întreaga Uniune. Situația se înrăutățește și mai mult iarna, studiile arătând că nivelurile particulelor PM10, mai mari, cresc odată cu scăderea temperaturilor în Bulgaria, în principal din cauza transporturilor, industriei și încălzirii casnice.

Potrivit Agenției Europene de Mediu, particulele fine sunt deosebit de nocive, deoarece reduc speranța de viață a oamenilor și provoacă boli respiratorii și cardiovasculare cronice și acute.

“Poluarea aerului este una dintre principalele cauze ale cancerului pulmonar”, a declarat medicul oncolog Roxana Makari.

Potrivit presei bulgare, neintrarea Bulgariei și a României în Schengen duce la eliberarea a 46.000 de tone de emisii de CO2 pe an. Sau, altfel spus – numai în ultimii 10 ani, acestea se apropie de o jumătate de milion de tone.

Această cantitate este echivalentă cu 600 GWh de energie electrică produsă pe bază de cărbune, suficientă pentru a încălzi 60 000 de gospodării.