Celule din creier care provoacă răul de mişcare, identificate într-un studiu preclinic

Cercetătorii au încercat, într-un nou studiu preclinic, să identifice celulele cerebrale responsabile de răul de mişcare. O echipă de cercetători spanioli a folosit într-un experiment şoareci pe care i-a amplasat într-un tub de plastic, legat de un spinner rotativ, pentru a identifica ce neuroni se activează în timp ce animalele se aflau în acest carusel care provoacă greaţă. Temperatura corporală a animalelor a scăzut, iar acestea au evitat mâncarea şi s-au ghemuit în cuştile lor, toate acestea fiind semne clare că au experimentat ceva asemănător cu răul de mişcare pe care îl au oamenii.

Pe baza cercetărilor anterioare, specialistul în neuroştiinţe Pablo Machuca-Márqueza, de la Universitatea Autonomă din Barcelona, şi colegii săi s-au gândit să examineze celulele din nucleul vestibular, un mănunchi de fibre nervoase din trunchiul cerebral care transmite semnale de la ureche la creier, potrivit news.ro.

Senzorii din urechea medie, precum şi membrele şi ochii, transmit informaţii creierului pentru a ne orienta în timp ce ne mişcăm.

Se crede că o nepotrivire senzorială provoacă răul de mişcare: ochii şi urechea internă îi spun creierului nostru că ne mişcăm, când nu este aşa.

Mai multe părţi ale creierului procesează intrările senzoriale de la ureche, ochi şi membre, dar se ştiu puţine lucruri despre neuronii care provoacă de fapt răul de mişcare.

Identificarea acestora ar putea fi un pas înainte în dezvoltarea unor medicamente mai eficiente pentru răul de mişcare, cu mai puţine efecte secundare.

Pentru a afla care celule anume se declanşează ca răspuns la răul de mişcare, echipa a inhibat diferite subseturi de neuroni din nucleele vestibulare şi apoi au legat şoarecii din nou pe spinner pentru a vedea dacă aceste schimbări ameliorează răul de mişcare.

Inactivarea unui grup de neuroni vestibulari care exprimă o proteină numită VGLUT2 a prevenit răul de mişcare indus de rotire a animalelor.

Activarea aceloraşi neuroni a declanşat comportamente asemănătoare cu răul de mişcare la şoarecii care nu se învârteau.

Dintre acei neuroni care exprimă VGLUT2, celulele care au dezvoltat un receptor numit CCK-A au fost responsabile de cele mai multe comportamente de rău de mişcare în cadrul experimentelor, au constatat cercetătorii.

Ei au cartografiat circuitele acestor neuroni, găsind proiecţii dense de neuroni CCK-A conectaţi la nucleele parabrahiale ale creierului, o zonă cunoscută pentru reglarea suprimării apetitului, a temperaturii corporale şi a letargiei.

Stimularea acestor receptori a provocat unele, dar nu toate semnele de rău de mişcare la şoareci.

Temperatura corporală a animalelor a scăzut şi acestea au evitat alimentele dulci, dar au continuat să mănânce şi să se mişte normal.

Cercetătorii au emis ipoteza că, alte conexiuni care provin din nucleele vestibulare induc probabil aceste răspunsuri corporale la răul de mişcare.

Atunci când echipa a blocat receptorul CCK-A cu un compus medicamentos înainte de a începe mişcarea la şoareci, jumătate din numărul de celule cerebrale din nucleii parabrahiali au fost active şi au ameliorat unele comportamente de rău de mişcare.

Majoritatea medicamentelor împotriva răului de mişcare funcţionează în mod similar, pentru a reduce activitatea în sistemul de echilibru al creierului sau pentru a limita semnalele trimise între creier şi intestin, ajutând astfel la oprirea greţurilor şi a vărsăturilor.

Dar aceste medicamente reuşesc, în cel mai bun caz, doar să amelioreze senzaţia. Ele blochează mesagerii chimici care acţionează în tot corpul, provoacă somnolenţă şi tind să funcţioneze doar dacă sunt luate înainte de instalarea răului de mişcare; după aceea, sunt rareori eficiente.

În 2012, NASA a anunţat că dezvoltă un spray nazal cu acţiune rapidă pentru a combate răul de mişcare, dar încă nu a anunţat rezultatele testelor clinice pe care le aveau planificate.

Dacă aceste căi descoperite în noul studiu pe şoareci funcţionează în acelaşi mod şi la oameni, atunci cercetătorii ar putea avea o ţintă nouă şi mai clară pentru a opri simptomele induse de mişcare.

Studiul a fost publicat recent, online, în revista PNAS, citează stiripesurse.ro.