Conjunctivita la copii: simptome, tratament și prevenție

Conjunctivita este inflamația conjunctivei, adică a țesutului care acoperă partea albă a ochiului la exterior, precum și interiorul pleoapei. În general, această este cauzată de un virus, însă poate fi cauzată și de o infecție bacteriană, de o substanță iritantă sau de o alergie. Copiii sunt extrem de expuși acestei afecțiuni, conjunctivită infecțioasă fiind contagioasă.

Sursă foto: Shutterstock

Simptome conjunctivită la copii

Conjunctivită are aceleași simptome la copii, că și la adulți. Dacă cel mic nu vorbește încă, părintele trebuie să fie foarte atent la modificările ce se petrec la nivel ocular, pentru a depista conjunctivită cât mai devreme.

Iată cum se manifestă conjunctivită la copii:

Înroșirea unuia sau a ambilor ochi

Înroșirea pleoapei

Inflamarea pleoapei, care capătă un aspect pufos

Lăcrimarea involuntară

Secreție albă, galbenă sau verzuie, care poate capătă aspectul unei cruste pe timpul nopții

Mâncărimi în zona ochilor – poți observă că cel mic se freacă încontinuu la ochi

Senzația de nisip în ochi, disconfort accentuat

Sensibilitate la lumina

De regulă, simptomele persistă de la 2-3 zile până la 3 săptămâni.

Cauze conjunctivită

Cauzele conjunctivitei diferă în funcție de natură acesteia.

Conjunctivită infecțioasă este cauzată de un virus sau o bacterie și este contagioasă. Copilul poate dezvoltă această formă de conjunctivită în urmă contactului direct cu: secreții oculare sau nazale ale unei persoane infectate, degetele sau obiectele infectate, apă sau un prosop contaminat.

Conjunctivită alergică este cauzată de expunerea la un alergen și nu este contagioasă. Această apare în asociere cu alte simptome specifice alergiilor precum: strănut, congestie nazală.

Conjunctivită iritantă nu este contagioasă și apare pe fondul sindromului de ochi uscat ori a expunerii la un iritant precum clorul din piscină sau fumul.

Tratament conjunctivită la copii

Medicul va stabili, în urmă examinării fizice, diagnosticul de conjunctivită, precum și tipul acesteia. În funcție de tipul de conjunctivită cu care copilul are de-a face, se va recomandă un tratament.

Conjunctivită virală, de pildă, se tratează de la sine, nu există un tratament care să accelereze vindecarea. Poți însă să cureți ochii celui mic în mod regulat, cu o cârpă curată și umedă. Compresele calde pot fi, de asemenea, folosite pentru ameliorarea simptomelor.

Pentru conjunctivită de natură bacteriană însă, se folosește antibioticul sub formă de picături de ochi. Atunci când copilul este foarte mic și nu acceptă picăturile, poți alege o crema cu antibiotic pentru ochi.

Conjunctivită alergică este tratată cu un antihistaminic, dar și cu comprese reci.

În cazul conjunctivitei iritante, spălarea ochilor și folosirea unor picături de tip lacrimi artificiale vor fi suficiente pentru combaterea problemei.

Cum poți reduce riscul că cel mic să transmită altor copii conjunctivită

Atunci când copilul primește diagnosticul de conjunctivită infecțioasă, părintele trebuie să facă tot posibilul pentru a evita transmiterea acestei afecțiuni și altor persoane. Membrii familiei și copiii cu care interacționează cei mici sunt expuși infectării.

Iată cum poți reduce riscul de transmitere a virusului/ bacteriei:

Spală-ți mâinile după ce aplici tratamentul ocular celor mici, apoi îndeamnă-i și pe copii să se spele pe mâini de fiecare dată după ce pun mâna la ochi

Folosește de fiecare dată o dischetă demachiantă nouă atunci când cureți ochii – curățarea trebuie făcută începând din colțul intern al ochiului (de lângă nas), către colțul extern

Nu permite nimănui să folosească același prosop pe care îl folosește copilul afectat de conjunctivită

Nu îți duce copilul la înot până când conjunctivită nu e vindecată– când nu mai există secreții oculare, copilul nu mai e contagios

Dacă conjunctivită e virală, îl poți duce pe cel mic în colectivitate imediat ce începi tratamentul recomandat de medic. Pe de altă parte, dacă conjunctivită e bacteriană, îl vei putea duce la grădiniță/ școală abia la 24 de ore după ce a început tratamentul cu antibiotice