Cristian Popescu Piedone, primarul Sectorului 5:

„Citesc în presă că un politician se crede Baba Vanga și aruncă piatră spre 13 Septembrie, via Filaret...

Știripesurse! Astăzi... omul galben zice:

«Imediat după aceste alegeri, noi trebuie să ne pregătim de alegeri. În Sectorul 5 nu vor fi alegeri, după părerea mea, în 2024, ci vor fi alegeri mai repede. Imediat trebuie să analizăm, să facem toate studiile, toate cercetările să desemnăm cel mai bun potenţial candidat şi să începem campania electorală. O conjunctură cum am avut (...) va fi foarte greu de regăsit în perioada care va urmă. Nu vreau să comentez nimic acum pe această temă, dar vă spun că dacă ne organizăm bine, dacă identificăm candidatul potrivit, dacă începem campania şi arătăm locuitorilor Sectorului 5 că au şi ei şansa să trăiască o viaţă adevărată, o viaţă în civilizaţie, respect din partea autorităţilor, o viaţă în care să beneficieze de cele mai bune servicii şi să aibă o calitate crescută a vieţii putem câştiga Primăria Sectorului 5», a spus Orban.

După alegerile din toamna trecută, același om galben zicea așa:

«O surpriză totală. Nu pot să înțeleg de ce locuitorii Sectorului 5 au votat cu Cristian Popescu Piedone (...)!»

Păi... mai «omule galben»:

Când m-au ales oamenii... te-ai dus glonț la microfoane și-ai zis vorbele astea... Și așa și pe dincolo...

Că... prostii l-au votat pe Cristian Popescu...

N-am comentat, amice!

Am crezut c-ai făcut pauză de eticheta și de MAT! Te-am crezut împiedicat fără voie... Am vrut să te întreb dacă a ieșit bine caimacul.... Dar mi-am zis că n-ai vreme de rime întoarse...

Acum... te-ai împotmolit. Iar... Printre divine și mandoline, te visezi căpitan!

Călărești, ești transpirat și te sufoci... Dar calul ți-e imaginar, amice...

Te joci de-a Iuda și de-a poetul și de-a amicul și de-a menestrelul... dar ți-e sufletul întunecat de arginți...

Zici că vor fi alegeri mai devreme în Sectorul 5, judecătorule... Te-ai scuturat de colb și te imaginezi Baba Vanga?

Speri că-l răstignesc pe Piedone?

Speri că-l atârna pe crucea cioplită strâmb, în birouri din hârtii de-o sută?

Crezi că viața asta toată e că pe șina de tramvaie, boss?

Crezi că sub toate robele pământului tremură o mandolină?

Ți-aș mai scrie, amice... Dar tac!

Știu că-mi dorești tăcere și durere...

Fie-ți viața frumoasă și plină de medalii, omule galben!

Fie-ți casă poezie!

Fie-ți zilele aromate cu clinchet de arginți!

Fii respectat!

(Ți-aș scrie ceva și despre RESPECT... Dar cred c-ar fi un non-sens... N-ai înțelege...)”