Cum recunoaștem simptomele cancerului esofagian?

Cancerul esofagian este un tip de cancer sau o creștere a unei tumori maligne pe mucoasa esofagului sau a conductei alimentare. Tubul alimentar este un tub lung și gol care se află în spatele traheei și face legătura între gât și stomac. Aceasta ajută la alunecarea alimentelor pe care le înghițiți din spatele gâtului către stomac pentru a fi digerate.

Pe măsură ce crește, tumora provoacă o proliferare necontrolată a celulelor, în toată secțiunea longitudinală a tubului alimentar și chiar se răspândește în alte părți ale corpului, afectând țesuturile profunde și mușchii esofagului.

Există două tipuri principale de cancer esofagian, care includ:

Carcinomul cu celule scuamoase

În acest tip, cancerul debutează în celulele pătrate plate și subțiri care căptușesc conducta alimentară și apare mai ales în partea superioară sau mijlocie a esofagului. Acest tip de cancer apare mai ales din cauza dependenței de fumat sau de băutură.

Adenocarcinom

În acest tip, cancerul apare în celulele glandulare ale esofagului, care este responsabil pentru producerea mucusului și sunt cel mai frecvent la extremitatea inferioară a esofagului. Această formă este frecventă la bărbați și apare mai ales din cauza obezității și a unui istoric îndelungat de reflux acid.

Carcinom nediferențiat

Un tip de cancer, în care celulele, deși proliferează într-un ritm rapid, sunt subdezvoltate atunci când sunt privite la microscop sau în timpul biopsiei, ceea ce le conferă un grad de carcinom nediferențiat.

Alte tipuri rare de cancer esofagian depind de partea pe care se răspândește cancerul, printre care se numără:

• Melanom
• Limfom
• Coriocarcinom
• Sarcom
• Cancer cu celule mici

Cancerul esofagian este mai frecvent la bărbați decât la femei, iar riscul de a face acest tip de cancer depinde de obicei de vârstă, de modificările stilului de viață și de condițiile medicale. Odată cu proliferarea continuă a celulelor canceroase, acesta poate duce în cele din urmă la complicații precum durere extremă și sângerare din gât și incapacitatea de a bea sau de a înghiți ceva.

Factorii de risc ai cancerului esofagian

Printre diverșii factori de risc care pot duce la această boală fatală și prematură se numără:

• Dependența de alcool.
• Fumatul sau mestecatul tutunului
• Consumul de tutun praf
• Utilizarea lichidului de betel
• boala de reflux esofagian,
• Suferi de achalazie, o afecțiune în care mușchii de la extremitatea inferioară a esofagului nu se relaxează corespunzător
• Având esofagul Barrett, o afecțiune în care celulele care căptușesc esofagul devin anormale din cauza indigestiei sau a refluxului acid pe termen lung, sunt predispuși la apariția carcinomului esofagian
• Obezitate
• Regim alimentar lipsit de fructe și legume

Simptomele cancerului esofagian

Semnele și simptomele comune ale cancerului esofagian includ:

• Disfagie sau dificultăți la înghițire
• Dureri toracice
• Pierdere în greutate
• Arsuri la stomac sau indigestie
• Tuse
• Înecare frecventă în timp ce mâncați sau înghițiți
• Vărsături
• Reflux alimentar
• Oboseală
• Sughiț

Tratamentul în cancerul de esofag

Tratamentul tumorilor esofagiene este ales în funcție de sediul și extinderea procesului tumoral și este în principal chirurgical. Rezectia tumorilor de dimensiuni mici care nu afectează ganglionii limfatici regionali se poate face cu ajutorul endoscopului, în timp ce procesele tumorale mai ample necesită îndepărtarea chirurgicală a unei porțiuni mai mari din esofag - esofagectomie împreună cu stațiile ganglionare afectate.

În anumite situații, după îndepărtarea tumorii, este necesară reconstrucția esofagului pentru înlocuirea porțiunii excizate în timpul intervenției.

Chimioterapia reprezintă o metodă de tratament medicamentos care poate fi utilizată atât înainte cât și după intervenția chirurgicală de îndepărtare a tumorii esofagiene singură sau alături de radioterapie, care utilizează radiații X și protoni pentru a distruge celulele canceroase. Ambele metode de tratament prezintă indicație de utilizare atât în stadiile primare cât și cele tardive în care pacientul prezintă metastaze secundare.

Terapia țintită este utilizată la pacienții cu proteină HER2 izolată la nivelul țesutului bioptic, în timp ce terapia anti angiogeneza are că scop stoparea sintezei de vase noi de sânge la nivelul tumorii, scrie doctorulzilei.ro.