Cum se pune diagnosticul corect al tumefacțiilor cervico-faciale

Tumefacția reprezintă o creștere anormală în volum sau „umflare” a unei părți a corpului (vizibilă, palpabilă sau depistată imagistic), putând fi congenitală sau dobândită.

Tumefacțiile care apar la nivel cervico-facial pot fi unice (cel mai frecvent) sau multiple, cu debut brusc sau lent progresiv, însoțite sau nu de alte manifestări locale (roșeață, durere, căldură), regionale (durere și dificultate la înghițit, răgușeală, dificultate în respirație, dureri auriculare, paralizia unuia sau mai multor nervi cranieni) sau generale (febră, transpirații, astenie fizică, scădere ponderală), scrie stiripesurse.ro

Prima etapă în diagnosticarea tumefacțiilor se realizează pe baza istoricului pacientului și a examinării clinice a acestuia, de către medicul de familie, care, cu ajutorul unor examene paraclinice simple, poate evita explorările inutile, precum și aplicarea unor tratamente inadecvate ce pot întârzia sau complica tratamentul oportun. Ulterior, medicul de familie poate îndruma pacientul spre specialitatea căreia îi aparține cu cea mai mare probabilitate afecțiunea.

Marea majoritate a tumefacțiilor capului și gâtului ajung în cabinetul unui specialist ORL. Acesta poate efectua, pe lângă examenul clinic clasic (inspecție, palpare, auscultație, rinoscopie, otoscopie, bucofaringoscopie, laringoscopie), și examinarea modernă endoscopică (fibroscopia), prin care poate vizualiza lumenul căilor aeriene superioare (fose nazale, faringe, laringe) și detecta la acest nivel o eventuală leziune generatoare a tumefacției. Examenul fibroscopic se poate efectua ambulatoriu, cu sau fără anestezie locală, și permite vizualizarea unor regiuni greu accesibile prin altă tehnică.

Pe lângă ORL, alte specialități strâns legate de diagnosticul și tratamentul tumefacțiilor cervico-faciale sunt: Radiologia-imagistica medicală (ecografia, examinările CT, RMN, PET-CT), Medicina dentară și Chirurgia orală și maxilo-facială, Bolile infecțioase, Hematologia, Endocrinologia, Oncologia. De menționat și rolul important al examenelor de Anatomie patologică – citologie, histopatologie, imunohistochimie – efectuate pe fragmentele obținute prin biopsie și care reprezintă, fără îndoială, metoda cea mai exacta și incontestabilă de diagnostic.

„Tratamentul se face în funcție de diagnostic și nu recomand așa-numita „probă terapeutică”, încă practicată destul de frecvent prin administrarea „după ureche” de antibiotice, antiinflamatorii și simptomatice la pacienții care nu au istoric, semne și simptome de infecție bacteriană. În anumite situații, acest tratament empiric poate produce false ameliorări pasagere, întârziind și îngreunând stabilirea unui diagnostic corect”, explică Dr. George Mincu, medic primar ORL și chirurgie cervico-facială cu competențe în chirurgie endoscopică ORL, laser în chirurgie ORL și somnologie la Spitalul Clinic SANADOR.