Deputata de Constanța Cristina Rizea propune înființarea unor case sociale de „plasament pentru vârstnici”

Tensiunile politice care au marcat fenomenul azilelor groazei în ultima perioadă au dus la controale asupra căminelor pentru vârstnici și persoane cu dizabilități din întreaga țară. În urma verificărilor, o multitudine de azile și cămine au fost închise din diverse motive: de la nerespectarea minimelor condiții de igienă și sanitație până la lipsa avizelor necesare pentru funcționare. Soluțiile pentru persoanele vârstnice care trăiau în centrele respective nu au fost, însă, larg expuse în spațiul public.

„În astfel de momente de tensiune socială, măsurile pentru cei vulnerabili trebuie să domine agenda publică. Grupurile infracționale care coordonau azilele și căminele ce, pe bună dreptate, au fost închise trebuie să fie înlocuite de comunități de experți, organizații neguvernamentale și, desigur, autorități care își asumă să livreze soluții ferme, în mod urgent. Propun, în acest fel, crearea unor case sociale de plasament pentru vârsnici, centre ce să permită „adoptarea” pensionarilor din centrele dedicate de către îngrijitori specializați. Sunt de părere că este de datoria mea ca demnitar, dincolo de afirmații politice, să mă implic direct în identificarea măsurilor corecte, astfel încât lucrez, alături de cabinetul meu, la un proiect de lege centrat în jurul acestei idei”, declară Cristina Rizea, deputată de Constanța.

Cristina Rizea propune un plan bazat pe șase piloni, care includ următoarele aspecte:

1. Persoanele care preiau vârstnici în plasament trebuie să dețină minima pregătire necesară ca îngrijitori la domiciliu sau îngrijitori bătrâni la domiciliu și să funcționeze ca PFA, pentru ca statul să poată stabili relații contractuale în baza cărora să fie remunerate;
2. Gruparea în aceste case se efectuează pe criteriul problemelor medicale asemănătoare ale vârstnicilor, având posibilitatea de a adopta între 1 și cel mult 5 vârstnici în funcție de afecțiunile lor de sănătate;
3. Tot după acest criteriu se stabilește și frecvența vizitelor periodice de la personalul medical, precum și remunerația acordată îngrijitorilor (în funcție de vârstă, gravitatea afecțiunii, etc);
4. Îngrijitorii vor trebui să încheie contracte cu unități medicale din proximitate pentru a asigura intervenția acestora la domiciliu în cazurile excepționale, cheltuielile de deplasare ale personalului medical fiind decontate de către stat;
5. DGASPC-urile vor efectua controale regulate pentru a evita relele tratamente aplicate vârstnicilor, precum și pentru a se asigura de îndeplinirea condițiilor de către îngrijitori;
6. Îngrijitoarele românce din Diaspora pot fi sprijinite să se întoarcă prin intermediul acestei măsuri și să se califice rapid, prin acordarea unor certificări, astfel încât să își poată îndeplini rolurile acasă.