Diureticele: ce tratează și ce efecte secundare au?

Diureticele sunt un tip de medicamente care măresc cantitatea de apă și sare care este expulzată din organism prin urină și care sunt prescrise pentru a trata o serie de afecțiuni.

Sursă foto: Shutterstock

Cantitatea de apă reținută de organism este controlată în principal de rinichi, aceștia echilibrând cantitățile de sodiu, clorură și apă din organism. Astfel, dacă sodiul și clorura sunt eliminate din corp, se elimină și apa. În schimb, dacă sodiul și clorura sunt reținute de organism, la fel este și apa, scrie doc.ro.

Cea mai mare cantitate de sodiu, clorură și apă este reabsorbită în sânge înainte ca lichidul filtrat să părăsească rinichii sub formă de urină. Diureticele reprezintă o clasă de medicamente care cresc fluxul de urină (diureză), acestea funcționând prin îndepărtarea sodiului și clorurii din corp în urină, iar sodiul și clorura, la rândul lor, extrag excesul de apă din corp. Concret, majoritatea diureticelor eu efect de reducere a conținutului total de clorură de sodiu din corp.

Este important de reținut că există un echilibru delicat între aportul de sodiu din dietă și pierderea de sodiu. Dacă echilibrul este compromis pot apărea complicații ale supraîncărcării de lichide, cum ar fi edemul, edemul pulmonar sau hipertensiunea arterială.

Atunci când se elimină mult sodiu, iar aportul este insuficient, pot apărea complicații ale epuizării lichidelor, cum ar fi insuficiența renală sau scăderea cantității de sânge din inimă. Utilizarea continuă a diureticelor provoacă unele pierderi globale de sodiu și clorură. Cu toate acestea, organismul are un mod natural de a compensa aceste pierderi prin reducerea excreției de sodiu și clorură și stabilizarea cantității de sodiu, clorură și apă din organism.

Ce afecțiuni tratează diureticele?

Una dintre cele mai frecvente utilizări pentru diuretice este în tratamentul hipertensiunii arteriale. Aceste medicamente reduc cantitatea de lichid din vasele de sânge, ceea ce ajută la scăderea tensiunii arteriale mărite. Medicii pot utiliza, de asemenea, diureticele pentru a trata insuficiența cardiacă congestivă. Acesta este momentul în care inima nu mai poate pompa sânge în mod eficient în jurul corpului.

O persoană cu insuficiență cardiacă congestivă poate ajunge la o acumulare de lichide în corp, ceea ce poate provoca umflarea gleznelor și retenția de lichide. Diureticele pot ajuta la eliminarea apei din corp și la reducerea acestei acumulări de lichid. Alte boli tratate cu diuretice includ ciroza, sindromul nefrotic, insuficiența renală cronică și unele defecte cardiace congenitale.

De câte tipuri sunt diureticele?

Există mai multe tipuri de diuretice, astfel:

Diureticele de ansă

Aceste diuretice sunt cele mai puternice, deoarece cresc eliminarea de sodiu și clorură, prevenind în primul rând reabsorbția de sodiu și clorură. Eficacitatea ridicată a diureticelor de ansă se datorează locului unic de acțiune care implică ansa Henle (o porțiune a tubului renal). Exemple de diuretice de ansă: furosemidă.

Diureticele tiazidice

Acestea cresc eliminarea de sodiu și clorură în cantități aproximativ echivalente, prin inhibarea reabsorbției de sodiu și clorură în tubulii distali. Exemple de diuretice tiazidice: indapamidă.

Diureticele care economisesc potasiul

Diureticele care economisesc potasiul reduc reabsorbția de sodiu la nivelul tubului distal, scăzând astfel secreția. Utilizate singure, sunt destul de slabe, prin urmare sunt indicate cel mai frecvent în terapia combinată cu diuretice tiazidice și de ansă. Exemple de diuretice care economisesc potasiul: spironolactonă.

Inhibitorii anhidrazei carbonice

Aceste tipuri de diuretice acționează prin creșterea excreției de sodiu, potasiu, bicarbonat și apă din tubulii renali. Exemple de inhibitori ai anhidrazei carbonice: acetazolamidă.

Diureticele osmotice

Acestea sunt substanțe cu greutate moleculară mică, filtrate din sânge în tubuli unde sunt prezente în concentrații mari. Aceste medicamente diuretice acționează prin prevenirea reabsorbției apei, sodiului și clorurii. Exemple de diuretice osmotice: manitol.

Ce efecte secundare au diureticele?

Când un pacient ia diuretice, este posibil să se confrunte cu unul dintre efectele secundare, cum ar fi slăbiciune, ameţeală, un dezechilibru electrolitic, niveluri scăzute de sodiu, niveluri scăzute de potasiu, gură uscată. În unele cazuri rare, persoana poate prezenta reacții adverse mai grave, inclusiv reacții alergice, insuficiență renală și bătăi neregulate ale inimii.

Dacă pacientul observă unele dintre aceste efecte secundare când ia diuretice, e indicat să NU oprească administrarea medicamentelor, ci să aducă la cunoștința medicului aceste probleme. Dacă este cazul, medicul va prescrie un alt tratament.

Ce riscuri implică administrarea diureticelor?

Diureticele sunt în general sigure pentru majoritatea oamenilor cărora le sunt prescrise. Cu toate acestea, unele persoane cu afecțiuni specifice pot fi expuse riscului unor probleme mai grave dacă iau diuretice.

De exemplu, diureticele agravează simptomele de pancreatită, care poate pune o persoană la un risc crescut de pancreatită acută. Pacientul ar trebui, de asemenea, să-și informeze medicul dacă are diabet înainte de a lua diuretice, deoarece unele dintre aceste medicamente pot provoca toleranță anormală la glucoză, ceea ce ar putea agrava simptomele diabetului. Este demn de remarcat faptul că unele diuretice, în special tiazidele, joacă un rol cheie în tratamentul diabetului de tip 2 și al hipertensiunii.

Diureticele pot crește riscul unei persoane de a dezvolta gută. Prin urmare, o persoană care are gută ar trebui să își informeze medicul înainte de a lua orice diuretice pe care acesta le poate prescrie. În plus, femeile însărcinate sau care alăptează trebuie să evite administrarea de diuretice. Alte afecțiuni pe care diureticele le pot agrava includ problemele renale și cele menstruale.

Unele medicamente pot interacționa cu diureticele, prin urmare, pacientul ar trebui să își informeze medicul despre orice alt medicament pe care îl ia înainte de a începe administrarea diureticelor. Unele medicamente obișnuite care pot interacționa cu diureticele includ laxativele, agenții antidiabetici orali, agenții antihipertensivi, potasiul, magneziul, sărurile acide.

Există și diuretice naturale?

Deși există o serie de diuretice naturale care pot fi mâncate sau băute, trebuie reținut că acestea nu ar trebui să înlocuiască medicamentele eliberate pe bază de rețetă indicate pentru a trata afecțiunile pentru care sunt recomandate. În teorie, diureticele naturale pot fi de ajutor, dar există puține dovezi științifice care să fi demonstrat că aceste plante sau suplimente au cu adevărat efecte diuretice.

Unele diuretice naturale includ nigella sativa, numită uneori chimen negru sau semințe negre, păpădia, cozile de cireșe, hibiscusul, ghimbirul, pătrunjelul, ceaiul verde și cel negru. E indicat ca pacientul să informeze medicul curant dacă utilizează aceste remedii sau alte suplimente alimentare.