Fosta judecătoare a lui Pascu, fața în față cu rudele victimelor! Popoviciu a adoptat legea tăcerii! Video

Un nou termen în dosarul lui Vlad Pascu, tânărul care a ucis 2 studenți în accidentul din august 2023 din 2 Mai, are loc vineri, 7 iunie, dosarul judecându-se la Mangalia. Chiar dacă nu mai este judecătoarea cazului, Popoviciu a ajuns față în față cu rudele victimelor, aceasta adoptând legea tăcerii! Următorul termen de judecată este 14 iunie!

Vlad Pascu

Reamintim faptul că în dosarul lui Vlad Pascu a fost schimbat judecătorul, cazul fiind judecat acum de către Claudia Carmen Berevoiescu, șefa judecătoriei Mangalia, care a decis la termenul din mai să rețină la dosar toate probele depuse la dosar și toate declarațiile făcute la termenele anterioare. Nu se reiau administrările de probe și audierile martorilor. Așadar se continuă acest proces din punctul în care l-a lăsat judecătoarea Ancuța Popoviciu. Judecătoarea Berevoiescu a respins schimbarea încadrării juridice din ucidere în culpă în omor și a respins, de asemenea, declararea nulității judecării în procedură simplificată, cu recunoașterea vinovăției.

Tatăl lui Sebastian

Înainte de a intra în sala de judecată, tatăl lui Sebastian, una dintre victimele lui Vlad Pascu a oferit câteva declarații: „Pentru Pascu ar fi suficient pedeapsa pe care o merită. O pedeapsă de peste 15 ani. Azi sper să se schimbe încadrarea juridică. Sper că această judecătoare să facă dreptate și să facă ceva în țara asta, oamenii vinovați să-și primească pedeapsa. Pascu n-are ce să ne spună.

Părinții victimelor lui Vlad Pascu

Durerea noastră este prea mare, orice ar spune el nu ne poate schimba cu nimic părerea noastră. Pot să mă audieze de 10 ori, același lucru îl voi spune: durerea pe care am simțit-o în momentele acelea... Sper ca această judecătoare să ne simtă durerea. Vreau să fie mereu cu noi Sebi, simt că este mereu cu noi și sper să se facă dreptate.”

VIDEO:

Chiar dacă nu mai este judecătoarea cazului lui Vlad Pascu, judecătoarea Popoviciu a fost surprinsă de către jurnaliști la Judecătoria Mangalia, însă, ca de fiecare dată, nu a oferit nicio declarație.

VIDEO2:

Vlad Pascu a ajuns la judecătoria Mangalia:

Update:

Se cere schimbarea încadrării din ucidere din culpă în omor calificat și tentativa la omor calificat. Decizia a rămas în pronunțare pentru schimbarea încadrării.

Tatăl Robertei, una dintre victimele lui Vlad Pascu: „Eu am dubii asupra dosarului care a fost făcut și înaintat către procuratură. Din declarațiile martorilor și din ce există la dosar este exclus ca Vlad Pascu să fi avut doar 102 km la ora. Kilometrajul era în mile adică avea la ora 163 de km. Din start mie nu mi-a plăcut cum s-au făcut cercetările. Asta pentru că la 102 km la oră nu poți rupe un om în două. Este un dosar prelucrat, făcut pentru că anterior producerii accidentului eu am auzit că Pascu a fost oprit de șeful de la circulație din Constanța care i-a zis: „Mergi mai departe, mergi cu grija!” și l-a lăsat să meargă mai departe. Am mai auzit ipoteza că mergând pe partea dreapta a drumului copiii noștri ar influențat pasiv producerea  accidentul. Dar nu cred că ei mergând pe carosabil l-au influențat pe el să tragă dreapta

Tatăl Robertei

În perioada respectivă ar urma să ne facem concediul în stațiunea Olimp și să ne întâlnim cu Roberta acolo. Eu am aflat de accident când m-a sunat soția, dar nu mi-a venit să cred, apoi am fost de la pompele funebre din Mangalia și am început să bănuiesc că s-a întâmplat ceva. Am fost și mi-am văzut copilul în sac, nici măcar îmbrăcată, în coșciug. Mi-au spus că dacă încearcă să o îmbrace cu hainele aduse de mine îi ies oasele din ea și mi-au propus să pun hainele deasupra. Am plătit peste tot dar nu contează pentru că eu aveam bani atunci pentru că voiam să îi luăm mașină fetei dar în loc de mașină i-am luat cavou. Încercam să ne ferim unii de ceilalți, să pretindem că ne este bine, dar nu este așa. Mergem la cimitir, ne uităm la o piatră și nu ne vine să credem că acolo e Roberta noastră. Am visat-o în ultimele 3 nopți.”

Mama lui Sebastian a părăsit sala de judecată în lacrimi.

VIDEO:

Mama Robertei: „Din dimineața zilei în care sora mea m-a anunțat că fiica mea a murit, viata mea mi-a s-a schimbat. Așa cum a spus și soțul meu, am venit la Mangalia a doua zi, pentru a lua copilul acasă dar eu nu am văzut-o. Când m-a sunat sora și mi-a spus că a fost un accident de mașină nu înțelegeam ce voia să spună pentru că Roberta plecase cu trenul. Ultimele ei cuvine au fost: „Pa mami! Ne vedem luni.” Luni urma să ne vedem la mare unde am fi ajuns și noi. Roberta a venit acasă într-un coșciug sigilat iar cei de la pompe funebre ne-au spus că nu poate fi îmbrăcată. Nu pot descrie în cuvinte cum a fost afectată viața noastră. Sora ei nu poate dormi fără lumina și televizorul aprins. Părinții mei, care au crescut-o, plâng întruna. Nepotul meu este și el afectat. Fata mea a fost un copil sufletist, altruist, își ajută prietenii, a intrat printre primii la geografie. Voia să viziteze Europa, Barcelona. Rutina noastră zilnică acum este serviciu, cimitir, iar tatăl meu se uită la poza Robertei și plânge mereu și soțul meu plânge de cate ori vine acasă și de cate ori vorbim la telefon. Iar cealaltă fiică a mea plânge, dar are noroc de prietenii Robertei care o caută mereu. Roberta îmi spunea că vrea să își cumpere o casă lângă mine, că să fie aproape de mine. Își dorea să devină profesor. A luat 9.81 la BAC și 10 la Geografie. Avea planuri mari, era un copil care visa, avea doar 20 de ani.”

Una dintre victimele accidentului de la 2 Mai: „Ziua mea de naștere este pe 20 august, și în loc să mi-o petrec printr-o ieșire la mare și am petrecut-o pe un pat de spital pentru că în urma impactului cu mașina am suferit o fractura severă la brațul stâng și alte răni la nivelul corpului, pe partea stângă. Ulterior accidentului am devenit dintr-un student normal, un om anxios cu o privire pierdută. În urma rănilor fizice și a recuperării mi-am pierdut locul de muncă pe care îl aveam. Acum sunt în ultimul an de facultate și am licența de pregătit și după accident performanțele mele academice s-au prăbușit. Nu mă mai puteam concentra și aveam impresia mereu că sunt privit în permanență. I-am văzut pe prietenii mei la locului accidentului, după producerea lui, după ce m-am ridicat de pe jos. Atunci l-am văzut pe Sebi și pe Roberta, în zona cu boscheți și nu am avut curajul să mă apropii de ei.
Aceste imagini o să mă bântuie toată viața.”