Hepatita autoimună: Ce este și cum poate fi tratată

Hepatita autoimună este o boală hepatică cronică caracterizată prin faptul că sistemul imunitar al organismului atacă în mod eronat celulele hepatice sănătoase.

Această afecțiune duce la inflamarea și deteriorarea ficatului, ceea ce poate duce, în cele din urmă, la afectarea funcției hepatice. Hepatita autoimună este considerată o boală autoimună deoarece implică un răspuns imunitar anormal împotriva țesuturilor proprii ale organismului, în special a ficatului.

Ce este și cum poate fi tratată hepatita autoimună

Există două tipuri principale de hepatită autoimună: tipul 1 și tipul 2.

Hepatita autoimună de tip 1 este cea mai frecventă formă și poate afecta persoane de orice vârstă.

Hepatita autoimună de tip 2 este mai puțin frecventă și este de obicei diagnosticată la copii și adulți tineri. Ambele tipuri de hepatită autoimună au câteva caracteristici comune, inclusiv inflamația ficatului și prezența autoanticorpilor, care sunt anticorpi îndreptați în mod eronat spre ficat.

Care dintre tipurile de hepatită este cea mai periculoasă?

Cauza exactă a hepatitei autoimune nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că este influențată de o combinație de factori genetici și de mediu. Anumite predispoziții genetice pot crește probabilitatea de a dezvolta această afecțiune, în timp ce factorii de mediu, cum ar fi infecțiile sau expunerea la anumite medicamente, pot iniția răspunsul autoimun la persoanele predispuse genetic.

Simptomele hepatitei autoimune pot varia de la ușoare la severe și includ oboseală, icter (îngălbenirea pielii și a ochilor), disconfort abdominal și dureri articulare. În unele cazuri, hepatita autoimună poate evolua spre ciroză, o afecțiune caracterizată prin cicatrizarea extinsă a țesutului hepatic care poate duce la insuficiență hepatică.

Diagnosticarea hepatitei autoimune implică, de obicei, teste de sânge pentru a detecta prezența autoanticorpilor și a enzimelor hepatice crescute. De asemenea, se poate efectua o biopsie hepatică pentru a evalua amploarea leziunilor hepatice și a inflamației.

Tratamentul hepatitei autoimune implică, de obicei, utilizarea medicamentelor imunosupresoare, cum ar fi corticosteroizii și alte medicamente imunomodulatoare, pentru a reduce răspunsul autoimun și inflamația din ficat.

Aceste medicamente pot controla în mod eficient boala și pot preveni alte leziuni hepatice. În unele cazuri, poate fi necesar un transplant de ficat dacă boala progresează până la insuficiență hepatică în stadiu terminal, potrivit actualno.com.

Hepatita autoimună este o boală complexă și cronică, care necesită un tratament medical și o monitorizare constantă.

Pacienții diagnosticați cu această afecțiune lucrează de obicei îndeaproape cu furnizorii de servicii medicale pentru a dezvolta un plan de tratament care să răspundă nevoilor lor specifice și să ajute la menținerea funcției hepatice.

Diagnosticul și intervenția timpurie sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a hepatitei autoimune și pentru prevenirea complicațiilor. Pacienții cu această afecțiune pot duce o viață deplină cu îngrijire medicală și sprijin adecvat, citează exquis.ro.