Hepatita autoimună: Ce simți când propriul sistem imunitar îți atacă ficatul

Hepatita autoimună nu este cauzată de un virus, așa cum se întâmplă în cazul celorlalte tipuri de hepatită. Acest tip de boală hepatică apare atunci când sistemul imunitar atacă celulele hepatice.

Hepatita autoimună este o afecțiune cronică ce poate duce la ciroză (cicatrizare) a ficatului. În cele din urmă, poate duce la insuficiență hepatică.

De ce apare hepatita autoimună

Hepatita autoimună apare atunci când sistemul imunitar confundă celulele hepatice cu agresorii străini și creează anticorpi pentru a le ataca. Medicii nu știu cu exactitate de ce se întâmplă acest lucru. Cu toate acestea, au fost identificați anumiți factori de risc, inclusiv:

• istoric familial de boală,
• istoric de infecții bacteriene sau virale,
• sexul feminin,
• utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi minociclina.

Alte afecțiuni autoimune pot provoca simptome ale bolilor hepatice și sunt, de asemenea, asociate cu dezvoltarea hepatitei autoimune. Aceste boli includ:

• Boala Basedow-Graves,
• tiroidita,
• colită ulcerativă,
• diabet de tip I,
• artrita reumatoida,
• sclerodermie,
• boli inflamatorii intestinale,
• lupus eritematos sistemic,
• Sindromul Sjögren

Tipuri de hepatită autoimună

Există două tipuri de hepatită autoimună bazate pe teste serice:

Tipul I este mai frecvent, tinde să afecteze femeile tinere și este asociat cu alte boli autoimune. Aceasta este cea mai comună formă de hepatită autoimună în Statele Unite.

Tipul II afectează, în primul rând, fetele cu vârste cuprinse între 2 și 14 ani.
Chiar dacă boala apare, în general, în adolescență sau la vârsta adultă timpurie, se poate dezvolta la orice vârstă

Simptomele hepatitei autoimune

Simptomele variază de la ușoare la severe. În fazele incipiente, este posibil să nu aveți simptome, dar în etapele ulterioare, simptomele pot apărea brusc. De asemenea, se pot dezvolta încet, în timp.

Simptomele includ:

• ficat mărit (hepatomegalie),
• vase de sânge anormale pe piele (angioame păianjen),
• distensie abdominală (umflare),
• urină închisă la culoare,
• scaune de culoare pală.

Simptomele suplimentare pot include:

• îngălbenirea pielii și a ochilor (icter),
• mâncărime a pielii cauzată de acumularea de bilă,
• oboseală,
• pierderea poftei de mâncare,
• greaţă,
• vărsături,
• dureri articulare,
• disconfort abdominal.

Diagnosticarea hepatitei autoimune

Hepatita autoimună poate fi ușor confundat cu alte boli. Simptomele sunt foarte asemănătoare cu cele ale hepatitei virale. Pentru a face un diagnostic adecvat, testarea sângelui este necesară pentru:

• exclude hepatita virală,
• determina tipul de hepatită autoimună,
• verifica funcția ficatului.

Analizele de sânge sunt, de asemenea, utilizate pentru a măsura nivelurile de anticorpi specifici din sânge. Anticorpii asociați cu hepatita autoimună includ:

• anticorp muscular neted,
• anticorp anti-ficat microsom renal tip I. anticorp,
• anticorp anti-nuclear.

Testele de sânge pot măsura, de asemenea, cantitatea de anticorpi imunoglobulină G (IgG) din sângele dumneavoastră. Anticorpii IgG ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor și inflamațiilor.

O biopsie hepatică poate fi uneori necesară pentru a diagnostica boala. Poate dezvălui tipul și severitatea leziunilor și inflamației hepatice. Procedura implică îndepărtarea unei bucăți mici de țesut hepatic cu un ac lung și trimiterea acesteia la un laborator pentru testare.

Tratarea hepatitei autoimune

Tratamentul poate încetini, opri și uneori reversa afectarea ficatului. Aproximativ 65-80% dintre persoanele cu hepatită autoimună vor intra în remisie. Cu toate acestea, remisiunea poate dura până la trei ani.

Medicamente imunosupresoare

Medicamentele imunosupresoare pot fi utilizate pentru a opri atacul sistemului imunitar. Astfel de medicamente includ 6-mercaptopurină și azatioprină. Administrarea de medicamente imunosupresoare poate compromite capacitatea organismului de a combate alte infecții.