Medic: Este rolul adultului să îl ajute pe copil să modeleze o relaţie sănătoasă cu dispozitivele digitale

Dr. Mihaela Turcu, medic specialist psihiatrie pediatrică, subliniază că este responsabilitatea adulÅ£ilor să îi ajute pe copii să modeleze o relaÅ£ie sănătoasă cu dispozitivele digitale.

Jocul, interacÅ£iunile faţă-în-faţă ÅŸi relaÅ£ia copilului cu părintele reprezintă principalele modalităţi care contribuie la dezvoltarea armonioasă a celor mici, a precizat Mihaela Turcu, scrie Agerpres.

"DeÅŸi vorbim de un spaÅ£iu virtual în continuă creÅŸtere ÅŸi schimbare, nevoile fundamentale ale copiilor ÅŸi adolescenÅ£ilor au rămas aceleaÅŸi: nevoia de conectare, de relaÅ£ionare, de explorare. Jocul, interacÅ£iunile faţă-în-faţă, relaÅ£ia cu părintele sunt modalităţile principale pentru copil de a învăţa ÅŸi de a se dezvolta armonios. Astfel, rămâne rolul adultului de a-l ajuta pe cel mic să modeleze o relaÅ£ie sănătoasă cu device-urile: să le utilizeze într-un mod eficient ÅŸi responsabil - să se asigure că timpul petrecut în faÅ£a ecranelor nu interferează cu rutinele de somn sau alimentaÅ£ie, cu oportunităţile de joc ÅŸi socializare, cu activitatea fizică, să ajute copilul să selecteze conÅ£inuturi potrivite sau teme de explorare adecvate", a arătat dr. Mihaela Turcu.

În prezent, recomandările în ceea ce priveÅŸte timpul petrecut la ecrane de către copii sunt diferite în funcÅ£ie de etapa de vârstă, menÅ£ionează ea. Astfel, în mod ideal, până la vârsta de 2 ani, copiii nu ar trebui expuÅŸi deloc, între 2 - 6 ani, intervalul poate fi de 30 de minute pe zi, maximum o oră, însoÅ£iÅ£i de un adult care le poate oferi explicaÅ£ii suplimentare, pot relua idei transformând acest timp într-un context de învăţare colaborativă, iar până la 12 ani, timpul petrecut la ecrane poate ajunge, treptat, până la 2 ore/zi.

"Da, este nevoie de limite privind folosirea tehnologiei digitale de către cei mici pentru a-i proteja ÅŸi pentru a-i ajuta să se dezvolte sănătos; primul pas pentru părinte este însă construirea ÅŸi menÅ£inerea unei conexiuni emoÅ£ionale sănătoase cu propriul copil, legătură care trebuie să aibă la bază o comunicare deschisă, afecÅ£iune, înÅ£elegere, respect reciproc. Dacă însă limitele (timpului petrecut online, n.r.) au fost generoase, iar părintele doreÅŸte o schimbare, este de aÅŸteptat să întâmpine supărare, dorinÅ£a de a negocia sau proteste din partea copilului. Dar atunci când există un echilibru între ataÅŸament ÅŸi limite ferme, consecvent aplicate, copilul înÅ£elege ÅŸi acceptă mai uÅŸor limitele stabilite adult", spune ea.

Dr. Mihaela Turcu adaugă că, prin experienÅ£a din cabinet, a surprins atitudini "ambivalente" ale adulÅ£ilor privind tehnologia în viaÅ£a copiilor. Pe de o parte, există "numeroase îngrijorări privind posibilele probleme de sănătate asociate supraexpunerii", iar pe de altă parte, dispozitivele digitale sunt privite de părinÅ£i ca oportunităţi de informare ÅŸi de divertisment.

"În mod real, inovaÅ£iile digitale din ultimele decenii au explodat, iar gadgeturile sunt acum o parte importantă ÅŸi integrantă în viaÅ£a noastră. Astfel, este necesar să înÅ£elegem specificul noii generaÅ£ii: copiii se nasc ÅŸi cresc într-o lume în care sunt înconjuraÅ£i de diferite instrumente digitale - smartphone-uri, laptop-uri, internet etc. Termenii de 'Nativ digital' ÅŸi 'Imigrant digital' au fost introduÅŸi de autorul Marc Prensky în 2001 tocmai pentru a nuanÅ£a relaÅ£iile diferite cu tehnologia pe care tinerele generaÅ£ii le au, comparativ cu generaÅ£iile anterioare. De altfel, o vastă terminologie s-a construit pentru a descrie noua realitate virtuală. De exemplu: 'meme', 'GIF'-uri, hackeri, 'cyberbullying' - bullying cibernetic/hărÅ£uire cibernetică, 'phishing' - înÅŸelăciune electronică, 'trolling' - provocarea unor conflicte de idei, 'sexting' - trimiterea de mesaje ÅŸi fotografii cu conÅ£inut sexual explicit prin intermediul sms-rilor sau al unor mijloace de comunicare online, 'prădători sexuali', 'cont Finstagram' - cont secret de Instagram etc.)", mai precizează dr. Mihaela Turcu.