O mamă din Bucureşti a rămas fără copil, pentru că a refuzat să îi dea telefonul să se joace

O mamă din București trăiește o adevărată dramă după ce statul i-a luat copilul în urma unei neînțelegeri la cabinetul medicului de familie. Când femeia a refuzat să îi dea telefonul copilului, acesta a început să facă o criză de nervi, a început să o lovească și să o muște. Pentru că a considerat că nu mama nu pare să facă față comportamentelor fiului ei, doctorița de familie a sunat la DGASPC, iar de acolo totul a luat o turnură neașteptat de dramatică.

Totul a început când Alina, aflată la programare împreună cu copilul ei, a refuzat să-i dea telefonul mobil pentru a se juca, ceea ce a declanșat o reacție agitată din partea băiatului. Medicul de familie, observând această scenă și cunoscând istoricul emoțional al Alinei, a considerat că situația este alarmantă și a raportat cazul la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Sector 6. În raportul său, doctorița a menționat că băiatul și-a lovit mama într-un acces de furie și că Alina ar suferi de episoade depresive, sugerând că aceasta ar avea nevoie de consiliere psihologică, potrivit Digi 24, care a spus povestea româncei.

În aceeași zi, reprezentanții DGASPC au dus-o pe Alina împreună cu copilul la Spitalul de Psihiatrie Obregia pentru o evaluare urgentă. Acolo, după o evaluare sumară, medicii au decis să o interneze pe Alina împotriva voinței sale, pe motiv că ar putea reprezenta un pericol pentru ea însăși sau pentru alții. În timp ce mama era internată, fiul ei a fost plasat de urgență într-un sat izolat din județul Ialomița, sub îngrijirea unui asistent maternal, fără ca familia să fie informată sau să i se ofere vreo alternativă.

Internarea la psihiatrie a durat trei săptămâni, timp în care Alina a fost separată complet de fiul ei. Abia după externare, ea a aflat cu stupoare că nu mai avea niciun drept asupra copilului său, toate deciziile privind viața acestuia fiind acum în mâinile DGASPC. Aceasta a fost, de fapt, prima dată când Alina a înțeles adevărata amploare a ceea ce i se întâmplase. Femeia a rămas șocată de rapiditatea și severitatea cu care autoritățile au acționat, fără a lua în considerare consecințele devastatoare asupra legăturii dintre ea și fiul său.

I-au pus mâna copilului la ochi și nu au lăsat-o pe mamă să se apropie de el

Alina Păsărelu a povestit cu durere cum, la spital, i-a fost refuzat dreptul de a-și lua rămas-bun de la copil înainte de separare. I s-a interzis chiar și un simplu gest de afecțiune, cum ar fi un sărut de rămas-bun, sau o vorbă de încurajare. Copilul, speriat și confuz, a fost smuls din brațele mamei sale, fără nicio pregătire emoțională, și dus într-un loc străin, departe de familia care l-a crescut.

„Mi-au luat copilul, mi l-au sustras. Am cerut în mod explicit să-mi dea voie să merg să-mi pup copilul, care se afla lângă cei de la DGASPC, mi s-a refuzat acest drept de a-l pupa și de a-i spune un cuvânt încurajator, să-i explic situația. Cei de la DGASPC au refuzat și i-au pus mâna la ochi“, a povestit Alina pentru sursa citată.

După externare, Alina și familia ei au făcut toate demersurile legale pentru a recupera copilul. Bunicii și mătușa au solicitat imediat DGASPC să le fie încredințat copilul, însă răspunsul autorităților a fost că băiatul fusese deja plasat de urgență la un asistent maternal. Familia nu a fost informată de această decizie și nu li s-a oferit ocazia de a-și spune părerea sau de a propune o soluție alternativă, cum ar fi integrarea copilului în cadrul familiei extinse.

În încercarea de a verifica condițiile în care trăiește acum băiatul, reporterii au călătorit în satul din Ialomița unde a fost plasat copilul. Acolo, au descoperit o realitate sumbră: băiatul nu a fost dus la grădiniță, contrar recomandărilor medicilor, și nici nu este monitorizat în mod regulat de autoritățile locale. Asistentul social din sat a recunoscut că nu a vizitat copilul și, în mod ironic, a întrebat reporterii dacă au constatat ei că băiatul este bine.

Instituția care trebuie să protejeze copiii se protejează pe sine, prin hârtii și norme

DGASPC Sector 6 a refuzat să ofere detalii despre starea copilului sau despre măsurile luate pentru a-i asigura dezvoltarea adecvată, invocând protecția vieții private. Însă această opacitate ridică semne de întrebare serioase cu privire la modul în care sunt respectate drepturile copilului și ale familiei sale.

Georgiana Pascu, manager de proiect la Centrul de Resurse Juridice, a criticat dur modul în care s-a procedat în acest caz, subliniind că despărțirea brutală a unui copil de părinții săi, fără o pregătire prealabilă și fără a explora alte opțiuni mai puțin traumatizante, reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor omului. Ea a atras atenția că legislația națională și internațională prevede că separarea unui copil de părinții săi trebuie să fie o măsură de ultimă instanță și că trebuie luate în considerare toate alternativele posibile pentru a păstra integritatea familială.

Cazul Alinei Păsărelu nu este singular. România a fost deja condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru situații similare, în care părinți internați la psihiatrie au fost separați de copiii lor fără consimțământul sau cunoștința acestora. Aceste abuzuri sistemice pun în pericol nu doar relația dintre părinte și copil, ci și încrederea în instituțiile statului care ar trebui să protejeze drepturile fundamentale ale cetățenilor săi.

În prezent, instanța urmează să decidă dacă băiatul va rămâne în plasament la asistentul maternal sau dacă va fi încredințat familiei sale biologice. În ciuda eforturilor mamei și ale familiei extinse de a-l recupera, incertitudinea și trauma provocată de această separare forțată vor lăsa urme adânci atât asupra copilului, cât și asupra mamei.

Povestea Alinei Păsărelu ridică întrebări dureroase despre modul în care sistemul de protecție socială din România gestionează cazurile vulnerabile și despre cât de ușor se poate transforma o situație banală într-o tragedie familială de proporții. Aceasta nu este doar o luptă pentru drepturile unei mame, ci un semnal de alarmă pentru toate familiile din România, care se pot trezi oricând victime ale unui sistem rigid și insensibil, citează stripesurse.ro.