Patronii de la Nikos Greek Taverna au avut dreptate: nu le datorează nimic libanezilor de la Caroli

Sufro Company, controlată, printer alții, de  Mihail Ciprian Fronea, a demonstrat în instanță că nu datorează nimic numiților Khaled Mohamad Fawzi El Solh, Talal El Solh, cei doi fiind frați, şi Lana El Solh, proprietarii spațiului din București în care a funcționat localul Nikos Greek Taverna. Reprezentanții societății au dovedit că aveau dreptul de a proceda la denunțarea unilaterală a contractului de închiriere condiționat de pierderea garanției, că au procedat la denunțarea unilaterală a contractului pierzând garanția în cuantum de 34.500 de eruo constituită la momentul încheierii contractului, aspecte ce au fost reținute prin hotărâre judecătorească definitivă pronunțată recent, pe 17 iulie a.c. Precizăm că societatea a fost executată de libanezi pentru o așa zisă datorie de 600.000 de euro, sumă care, iată, nu există.

Ca să înțelegem cum au stat lucrurile, să facem o scurtă retrospective a evenimentelor.

Între numiții El Solk Kaled Mohamed Fawzi, El Sohl Talal ș El Sohl Lana, în calitate de locatori și societatea noastră, în calitate de locatar, s-a perfectat contractul de închiriere având dată certă nr. 49/04.09.2019, având ca obiect asigurarea, de către locatori, în beneficiul societății noastre, a folosinței imobilului anterior arătat, în scopul desfășurării de activități de alimentație publică. Contractul de închiriere s-a încheiat pe o perioadă determinată de 5 ani, începând cu data de 04.09.2019 și până în data de 03.09.2024 (art. 2.1 din contract), iar, potrivit art. 3.1 lit. a) din contract, cuantumul chiriei lunare a fost convenit la 11.500 Euro (preț care nu includea TVA

Sufro Company a plătit locatorilor o garanție în cuantum de 34.500 euro, garanție care: fie urma a fi utilizată de locatori în scopul acoperirii chiriei, a contravalorii utilităților sau a oricăror altor sume datorate în temeiul contractului, dacă acestea nu ar fi fost integral achitate până la data restituirii spațiului la încetarea contractului, fie urma a fi reținută de locatori, drept “penalitate”, în situația în care am denunțat contractul mai înainte de împlinirea duratei pentru care a fost încheiat.

Starea de Covid a condus la imposibilitatea firmei de a-și mai desfășura activitatea

Urmare izbucnirii pandemiei Covid 19, activitatea societății a fost puternic afectată, întrucât, pe perioada stării de urgență, activitatea unităților de alimentație publică a fost suspendată de autorități, iar, în perioada stării de alertă ce a urmat, aceasta a fost sever restricționată prin măsurile dispuse de autorități;
În  contextul mai sus arătat, între cele două părți s-a încheiat, în iunie 2020, un act adițional prin care s-a convenit ca chiria aferentă lunii iunie 2020 să fie în cuantum de 6.000 de euro, iar chiria aferentă intervalului 01.07.2020 - 31.12.2020 să fie în cuantum de 7.000 Euro / lună; Ulterior, între părți, s-a mai un act aditional, prin care s-a convenit ca și chiria aferentă lunilor august și septembrie 2020 să fie în cuantum de 6.000 de euro. Conform actelor adiționale, societatea a plătit locatorilor suma de 6.000 Euro, reprezentând lunar cu titlu de chirie pentru lunile iunie, iulie, septembrie 2020.

localul din București

Întrucât volumul de activitate desfășurat de societatea, în toamna anului 2020 atât la punctul de lucru existent la imobilul închiriat de la locatori, dar și în celelalte puncte de lucru ale societății, nu făcea posibilă nici măcar plata unei chirii în cuantum de 7.000 Euro pe lună și, cu atât mai puțin, a unei chirii în cuantum de 11.500 Euro  pe lună, prin discuțiile purtate cu locatorii, societatea a solicitat diminuarea chiriei aferente lunii octombrie 2020 la suma de 5.750 Euro (50% din chiria stabilită inițial) și a celei aferente lunilor noiembrie și decembrie 2020 la suma de 3.450 Euro (30% din chiria stabilită inițial), sens în care a înaintat o propunere de act aditional.
Însă, libanezii nu l-au semnat, dar au agreat ca, pentru luna octombrie 2020, cuantumul chiriei să fie de 4.500 Euro, sumă plătită de societate, urmând ca discuțiile asupra cuantumului chiriei să fie reluate în luna noiembrie 2020. Ceea ce s-a și întâmplat,  pentru luna noiembrie 2020, stabilindu-se ca valoarea chiriei să fie de 30% din cuantumul chiriei achitate inițial (adică 3.450 Euro), sumă care a fost plătită de societate.

În 2020, Sufro Company a cerut denunțarea unilaterală a contractului de închiriere

Întrucât măsurile restrictive impuse în continuare de autorități nu permiteau societății să desfășoare un volum de activitate suficient pentru acoperirea costurilor închirierii, pe 30 noiembrie 2020, firma a notificat locatorii denunțarea unilaterală a contractului de închiriere începând cu data de 31 decembrie 2020.
Frații libanezi nu au recunoscut dreptul de a denunța unilateral contractul de închiriere, motiv pentru care societatea a trimis o nouă notificare de denunțare unilaterală a contractului de închiriere, începând cu data de 31.12.2020, prin care le-a solicitat a se prezenta la data de 31.12.2020 în vederea predării - primirii imobilului închiriat și, totodată, și-a asumat expres sancțiunea prevăzută în  contact, respective pierderea garanției în cuantum de 34.500 Euro pe care a plătit-o la încheierea contractului.
Din nou, locatarii au negat, pe 17 decembrie, dreptul de a proceda la denunțarea unilaterală a contractului de închiriere mai înainte de împlinirea duratei pentru care a fost încheiat, arătând că nu se vor prezenta la data de 31.12.2020 în vederea luării în primire a spațiului închiriat, dar au indicat adresa la care ar fi trebuit să trimită cheile imobilului în ipoteza în care firma ar fi părăsit spațiul “fără acordul” lor.

localul din City

Sufro Company a achitat integral chiria aferentă lunii decembrie 2020, întrucât, prin adresa din data de 29.12.2020, locatorii au arătat că nu au agreat nicio reducere a chiriei pentru această lună calendaristică. Pe 31 decembrie 2020, locatorii nu s-au prezentat la imobil în vederea luării în primire a acestuia și, având în vedere că, firma avea obligația de a restitui bunul în termen de 10 zile de la încetarea contractului, pe 4 ianuarie 2021 prin intermediul unui executor judecătoresc, a solicitat locatorilor a se prezenta la data de 07.01.2021 în vederea predării / primirii imobilului închiriat.

Executarea silită, oprită de instanță definitiv: datoria de 600.000 de euro nu există

Așa cum spuneam și mai sus, locatorii au inițiat procedura de executare silită în contra societății pentru recuperarea sumei de 662.000 Euro, ”reprezentând chiria datorată (din care 156.000 Euro contravaloare chirie datorată de debitoare până la data închirierii spațiului către noul locatar, la care se adaugă suma de 348.600 Euro penalități de întârziere și 157.500 de euro creanță rezultată din diferența dintre contravaloarea chiriei datorată de debitoare și noul locatar, până la finalul perioadei contractuale), conform titlului executoriu” reprezentat de contractul de închiriere cu dată certă nr. 48/04.09.2019, modificat și completat prin actul adițional nr. 1/24.06.2020 (iar nu 24.06.2022, cum eronat s-a arătat în cuprinsul somației) și prin actul adițional nr. 2/01.08.2020, precum și a sumei de 51.720,72 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, fiind format în acest sens dosarul de executare silită.

Instanța a tranșat, definitiv, litigiul, în favoarea Sufro Company

Sufro Company a contestat executarea, pe motiv că suma imputată nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă și nu este datorată de societate cu titlu de ”chirie”. În august 2023, Judecătoria Constanța a admis contestația la executare formulată de societate, a dispus anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită, precum și obligarea intimaților locatori la plata, către societate, a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea contestației la executare.

Împotriva sentinței civile anterior menționate, locatorii au declarat apel, iar, pe 18 iulie, Tribunalul Constanța - Secția a II a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții Khaled Mohamad Fawzi El Solh, Talal El Solh şi Lana El Solh.

Khaled El Solh și Talal El Solh provin dintr-o familie de politicieni libanezi

Referitor la libanezii de mai sus, precizăm că frații Talal și Khaled El Solh au devenit cunoscuți după ce au construit afacerea Caroli, intrată în topul celor mai mari producători din industria cărnii.

Cei doi provin dintr-o familie de politicieni libanezi. O rudă a celor doi a fost primul prim-ministru al Libanului, iar ulterior familia lor a mai dat alți trei premieri și o serie de miniștri. Khaled a venit în România pentru prima dată în anul 2000, la aproape cinci ani după ce fratele său se implicase în producţia de mezeluri, la îndemnul socrului său.

Khaled

11 ani mai târziu, Khaled ajungea CEO al Caroli Foods, după ce a trecut prin mai multe funcţii executive. În anul 2017, Khaled El Solh a fost artizanul tranzacției gigant de pe piața locală, în care pachetul majoritar de acțiuni al Caroli Foods a fost preluat de grupul mexican Sigma Alimentos, o tranzacție care nu a implicat schimbări la nivel de management, antreprenorul libanez rămânând la conducerea firmei. În vara acestui an, omul de afaceri a decis să își continue parcursul profesional în afara companiei, la opt ani după ce preluase conducerea Caroli Foods Group