Peste 80% dintre unitățile medicale publice nu oferă servicii de avort în România

În vreme ce Franța a făcut istorie, devenind, la 4 martie 2024, prima țară din lume care a inclus dreptul la avort în propria Constituție, decizie larg susținută atât de guvernul președintelui Emmanuel Macron, cât și de populația franceză, marcând un punct de inflexiune în lupta pentru drepturile femeilor la nivel global, România, la fel ca multe alte părți ale lumii, inclusiv Statele Unite, încă se luptă cu accesul la servicii de avort.

Harta accesului la avort în România. Sursă: Cercetare realizată de Asociația Moașelor Independente

Franța se poziționează ca un exemplu al progresului și emancipării, mișcare ce vine în contrast puternic cu situația din România, unde accesul la serviciile de avort este extrem de limitat, în ciuda faptului că avortul este legal. Un raport al Asociației Moașelor Independente arată că peste 80% dintre spitalele publice din România nu oferă servicii de avort, lăsând femeile în situații vulnerabile și fără opțiuni. Mai alarmant este că 90% dintre unitățile medicale nici măcar nu îndrumă femeile către alte instituții care ar putea oferi aceste servicii, deși această obligație este prevăzută expres în Codul Deontologic al medicilor (art. 34).

Astfel, potrivit studiului realizat de Asociația Moașelor Independente, în România, din 176 de unități medicale publice care figurează cu secții de obstetrică-ginecologie, doar 7 unități furnizează fie avort medicamentos, fie avort chirurgical în acord cu recomandările din ghidurile medicale, prospectele farmaceutice și legislația națională, iar din 783 de unități medicale private (clinici și spitale), doar 3 unități oferă ambele tipuri de servicii de întrerupere a sarcinii conform ghidurilor, prospectului și legislației naționale. Nicio unitate publică nu oferă ambele tipuri de avort.

Prin urmare, în urma studiului realizat, s-a constatat că situația la nivel național stă în felul următor:

• 552 din 959 de unități medicale publice și private (57,55%) au răspuns că nu fac întreruperi de sarcină;
• 66 de unități (6,88%) furnizează ori avort medicamentos până la 9 săptămâni, ori avort chirurgical până la 14 săptămâni, ori ambele tipuri;
• 142 de unități medicale (14,8%) furnizează serviciul medical de avort la cerere, dar până la vârste mici de sarcină (5 – 7 săptămâni pentru avort medicamentos sau 7 – 10 săptămâni pentru avort chirurgical), cu nerespectarea prevederilor prospectelor, ghidurilor, nu oferă informații la telefon despre termenul până la care furnizează avort medicamentos sau avort chirurgical sau au răspuns agresiv la telefon;
• 52 de unități medicale (5,42%) furnizează acces la avort medicamentos până la 8 săptămâni de sarcină sau chirurgical până la 13 săptămâni de sarcină;
• 147 de unități medicale (15,32%) nu au răspuns la telefon sau telefonul nu a fost funcțional.

Totodată, cercetarea cuprinde și o serie de bariere cu care se confruntă pacientele, printre care cea legată de costuri. Prețul unui avort medicamentos poate ajunge până la 1.800 de lei, iar cel al unui avort chirurgical până la 4.800 de lei, avortul la cerere și avortul terapeutic fiind servicii medicale furnizate cu plată, atât în sistemul public, cât și în cel privat. Singurele proceduri acoperite de sistemul național de asigurări medicale sunt avorturile în desfășurare și îngrijirile pentru iminența de avort. În raport se arată că, inclusiv în cazul în care o victimă a agresiunii sexuale are nevoie de servicii medicale de întrerupere a sarcinii, acestea vor fi furnizate contra cost.

Această discrepanță între țările Europei evidențiază problemele profunde cu care se confruntă femeile. În timp ce Franța își consolidează angajamentul față de drepturile femeilor prin constituționalizarea accesului la avort, în România drepturile reproductive rămân grav limitate, această situație arătând inegalitățile persistente în ceea ce privește accesul la îngrijire medicală de calitate.

Astfel, această cercetare realizată în România scoate în evidență o lipsă acută de servicii disponibile pentru femeile care caută să întrerupă o sarcină, cu doar o fracțiune din spitalele care oferă avort medicamentos sau chirurgical în conformitate cu ghidurile medicale și legislația națională. Mai mult, există o problemă majoră de comunicare și informare cu multe unități medicale care, fie nu răspund la solicitări, fie oferă informații incorecte sau incomplete.

Fiecare femeie ar trebui să aibă dreptul de a face alegeri informate despre propriul corp și sănătatea sa reproductivă, fără bariere inutile sau judecăți morale, sens în care Franța ne oferă un exemplu puternic de cum o națiune poate proteja și promova drepturile femeilor prin oferirea autonomiei, egalității și respectului pe care îl merită.