PREMIERĂ în ROMÂNIA! Un AMERICAN a ajuns RECTORUL Universității Danubius din Galați

Cine-a zis că nu poți conduce o universitate dacă nu activezi în cadrul instituției?! La Galați, totul este posibil și putem vorbi, astfel, de o premieră în România. O universitate românească a ales ca rector un cercetător american. Este vorba de Universitatea Danubius din Galați care l-a ales rector pe cercetătorul american William B. Harvey, un reputat specialist în domeniul educației, care a îndeplinit o serie de funcții administrative și de conducere în numeroase instituții universitare din Statele Unite.

Alegerea, confirmată și de Ministerul Educației, este, după informațiile noastre, o noutate absolută pentru spațiul academic românesc, fiind pentru prima oară când un cercetător străin devine Rector al unei Universități din România. Universitatea Danubius deschide astfel calea, și pentru alte Universități, spre posibilitatea de a avea ca Rector o persoană din afara instituției, un specialist care să fie deasupra intereselor de „gașcă” specifice majorității instituțiilor academice românești, și care să aibă drept scop nu „recompensarea și mulțumirea” celor care l-au ales, ci dezvoltarea instituțională și organizațională a comunității academice respective.

William B. Harvey

A venit timpul, oare, ca universitățile românești să fie conduse de persoane din afara „jocurilor de putere” și de interese din universități? Persoane care să conducă aceste instituții fără să facă jocurile unor grupuri reduse și să ducă la dezvoltarea și creșterea întregii comunități academice, nu doar a unor „grupuri obscure” care controlează și manipulează voturi?! Pentru cei care cunosc câte ceva din „bucătăria internă” a sistemului academic românesc, care știu cât de multe „negocieri și promisiuni” implică alegerea unui rector, cât de mult contează din ce „gașcă” sau „grup de interese” face parte un candidat și cât de multe „obligații” își face persoana care a fost aleasă, obligații care de obicei se materializează în avantaje, funcții și bani, pentru cei care l-au sprijinit, o astfel de alegere este aproape imposibil de imaginat.

Practica ar putea fi urmată și de universitățile din țară

Dacă în marile companii este o practică uzuală și recomandabilă aducerea în funcții de conducere a unor persoane din afara companiei, dar cu un background solid, cu un plan managerial și operațional bine pus la punct, care să fie deasupra intereselor particulare și individuale, care să dorească evoluția companiei în totalitatea ei, de ce să nu devină comună o astfel de abordare și pentru mediul universitar? O persoană din exteriorul universității va avea ca obiectiv principal creșterea instituției și nu răsplătirea celor care l-au adus în aceea funcție sau care îl mențin deși nu mai îndeplinește condițiile legale (cum s-a întâmplat din păcate în multe instituții academice).

Mirela PASCAL