Sindromul Alice în Țara Minunilor: îi face pe cei care suferă să experimenteze senzații de depersonalizare

Tulburarea îi face pe cei care suferă de această boală să experimenteze o serie de distorsiuni vizuale și auditive ca răspuns la lumea din jurul lor, în care obiectele pot părea că se micșorează sau cresc, iar timpul pare să încetinească, reflectând experiențele suprarealiste ale lui Alice în Țara Minunilor. Mulți experimentează aceste simptome alături de epilepsie sau migrene. Unii chiar cred că Carroll ar fi putut experimenta unele dintre simptomele maladiei.

Sindromul Alice în Țara Minunilor

Sindromul Alice în Țara Minunilor a fost recunoscut și numit pentru prima dată ca fenomen medical de către psihiatrul britanic Dr. John Todd în 1955.

El a clasificat sindromul în funcție de trei simptome cheie care apar ca o serie de episoade care durează de la câteva minute până la o zi întreagă: macropsia (obiectele apar mai mari decât în realitate), teleopsia (când apar mai departe) și micropsia (când obiectele apar mai mici decât în realitate).

Dr. Todd a comparat această afecțiune medicală cu romanul lui Lewis Carroll, observând multe asemănări între carte și persoanele care suferă de această afecțiune.

Diagnosticarea sindromului Alice în Țara Minunilor rămâne încă rară – doar aproximativ 200 de cazuri au fost recunoscute în literatura medicală începând cu anii 1950.

Cu toate acestea, de-a lungul timpului, sindromul a fost asociat cu o varietate de alte afecțiuni medicale, inclusiv migrene, epilepsie, accidente vasculare cerebrale și traumatisme craniene. De fapt, mulți medici au comparat sindromul cu aurele neliniștitoare care pot apărea înainte de apariția completă a unei migrene, scrie gadgetreport.ro.

Modificări ale percepției corporale

Una dintre trăsăturile caracteristice ale sindromului Alice în Țara Minunilor este impactul asupra experiențelor perceptive ale celor care suferă de el. Printre efectele dezorientatoare se numără modificări ale modului în care aceștia se percep pe ei înșiși în raport cu lumea din jurul lor.

Pentru unii, propriile părți ale corpului lor par să se micșoreze sau să se umfle ca și cum și-ar schimba dimensiunea, în timp ce pentru alții camera sau spațiul mai larg din jurul lor este cel care pare să se schimbe, devenind fie nefiresc de mare, fie în miniatură, ca o casă de păpuși.

Acest simptom special este cel care a dus la comparații cu Alice, al cărei corp se micșorează și crește pe tot parcursul poveștii.

Alții au raportat că timpul sau sunetele par să se miște mai repede sau mai încet, sau că văd animale care nu sunt acolo, printre alte simptome. Unii suferinzi consideră că purtarea unei oglinzi cu ei poate atenua aceste experiențe, oferind o verificare a realității.

Depersonalizarea/Derealizarea

Experiențele de alterare a minții provocate de acest sindrom îi pot face pe cei care suferă să experimenteze senzații de depersonalizare – o detașare de propriul corp, sau de derealizare – ca și cum lumea din jurul lor nu ar fi reală.

Cu toate acestea, în ciuda senzațiilor suprarealiste pe care le experimentează cei care suferă de sindromul Alice în Țara Minunilor, nu există încă nicio legătură care să-l lege de halucinații sau de probleme cu vederea.

Sindromul Alice în Țara Minunilor este frecvent la copii

Sindromul Alice în Țara Minunilor este deosebit de frecvent în rândul copiilor.

Mulți văd cum simptomele sindromului se diminuează pe măsură ce treci de la copilărie la maturitate, în timp ce pentru alții rămâne un fenomen recurent care apare în valuri sau crize care vin și pleacă.

Pentru unii, ceea ce a fost odată o afecțiune din copilărie poate reveni mulți ani mai târziu. Suferinzii ale căror simptome sunt însoțite de epilepsie sau migrene consideră uneori că tratarea acestor afecțiuni este suficientă pentru a atenua episoadele. Cu toate acestea, medicii joacă adesea un rol în reasigurarea pacienților că este vorba de o afecțiune autolimitată care nu trebuie întotdeauna să fie tratată medicamentos.

Având în vedere cât de precis a descris Lewis Carroll unele dintre simptomele a ceea ce numim acum sindromul Alice în Țara Minunilor, în special senzația de corp care pare mai mare sau mai mic decât este în realitate, mulți s-au întrebat dacă Carroll a experimentat el însuși cel puțin unele simptome ale acestei afecțiuni medicale.

Dovezile arată că Carroll s-a consultat cu un oftalmolog în legătură cu tulburările vizuale pe care le resimțea în timpul migrenelor sale continue, care, așa cum a descris în jurnalele sale, erau însoțite de o serie de alte simptome.

Într-o însemnare din jurnal, Carroll a descris „acea ciudată afecțiune optică de a vedea fortificații în mișcare, urmată de o durere de cap”, ceea ce sugerează o posibilă legătură cu această afecțiune rară, însă, în prezent, aceasta este doar o simplă speculație, citează stiripesurse.ro.