Statul nu-și poate recupera datoriile de la IMUM Medgidia! Prețul de vânzare al ruinei a ajuns o bătaie de joc

IMUM Medgidia a fost înainte de privatizarea sa, în 2004, una dintre cele mai profitabile întreprinderi din țară. Astăzi, uzina constructoare de mașini agricole din România a ajuns o ruină, iar lichidatorul se chinuie din 2012 s-o vândă și nu reușește! Dacă în 2021, se vindea cu 20 de milioane de lei, astăzi prețul a fost redus până la 15 milioane de lei, semn că încercările statului de a o înstrăina nu au succes.

Începând cu data de 1 mai 1950, Întreprinderea Auto-Cotroceni-București a fost transferată cu toate utilajele și întreg personalul la Medgidia, sub denumirea de Atelierele Centrale ale Direcției Generale a canalului Dunăre – Marea Neagră, iar un an mai târziu s-au dat în exploatare construcțiile industriale și sociale din actuala incintă a întreprinderii. În 1952, a trecut în subordinea Ministerului Industriei Metalurgice, Direcția Construcții de Mașini, cu denumirea de Întreprinderea Metalurgică de Utilaje Medgidia (IMUM). Iar în scurt timp a ajuns, cea mai mare uzină constructoare de mașini agricole din România. Din păcate, sfârşitul a fost unul tragic. A fost vândută pe nimic unor oameni de afaceri care, ulterior, au vândut-o la fier vechi, iar de ani buni, se află în faliment.

În 2021, era scoasă la licitație cu 20 milioane de lei

Lichidatorul judiciar a scos, în 2021, la vânzarea Uzina, cu 20 de milioane de lei. Imobilul Uzina I.M.U.M., este compus din teren în suprafaţă de 250.321 mp şi 63 de construcţii în suprafaţă totală construită la sol de 68.045 mp. N-a cumpărat nimeni!

În 2023 se vindea cu 18 milioane de lei... astăzi se vinde cu 15 milioane

Și în 2023 a fost scoasă la licitație, însă prețul a fost redus la 18 milioane. În continuare, niciun ofertant nu s-a arătat interesat, chiar dacă prețul a fost redus la 15 milioane de lei. Pe 6 iunie a fost prima licitație pe anul acesta, iar pe 11 iunie a doua. Din nou, eșec. Potrivit informațiilor noastre, de-a lungul timpului, au fost doritori, însă nu vor o suprafață atât de mare, ci mult mai puțin. Pentru teren şi ce a mai rămas din hale se cer 15 milioane de lei, iar cei care vor cumpăra, dacă se va întâmpla minunea, nu pot construi blocuri aici, dar oricând poate fi modificat Planul Urbanistic General. Primăria Medgidia ar avea de recuperat în jur de 2 milioane de lei, iar datoriile către terți ajung unde la 30 de milioane de lei.

Reamintim că, în anul 1990, IMUM Medgidia a devenit societate pe acțiuni, iar în mai 2004, APAPS a vândut pachetul majoritar de acțiuni oamenilor de afaceri Ozyasar Emin din Turcia și Radu Constantin cu 2,09 milioane de euro, noii proprietari asumându-şi datorii bugetare și comerciale în valoare de 1,2 milioane de euro, restul datoriilor, de până la 2,8 milioane de euro, fiind șterse.

Cum a ajuns IMUM o ruină?!

Începând cu data de 1 mai 1950, Întreprinderea Auto-Cotroceni-București a fost transferată cu toate utilajele și întreg personalul la Medgidia, sub denumirea de Atelierele Centrale ale Direcției Generale a canalului Dunăre – Marea Neagră, iar în noiembrie 1951 se dau în exploatare construcțiile industriale și sociale din actuala incintă a întreprinderii. în valoare de 1,2 milioane de euro, restul datoriilor, de până la 2,8 milioane de euro, fiind șterse.

Începând cu luna octombrie 1952 trece în subordinea Ministerului Industriei Metalurgice, Direcția Construcții de Mașini, cu denumirea de Întreprinderea Metalurgică de Utilaje Medgidia. IMUM a ajuns, în scurt timp, cea mai mare uzină constructoare de mașini agricole din România. În anul 1990 devine societate pe acțiuni.

În mai 2004, APAPS a vândut pachetul majoritar de acțiuni oamenilor de afaceri Ozyasar Emin din Turcia și Radu Constantin. Valoarea tranzacției a fost de 2,09 milioane de euro, sumă care cuprindea prețul unui pachet de 69,9% din acțiuni și investițiile tehnologice și de mediu asumate de cumpărători pentru următorii cinci ani. În momentul în care au cumpărat societatea, cei doi investitori și-au asumat datorii bugetare și comerciale în valoare de 1,2 milioane de euro, restul datoriilor, de până la 2,8 milioane de euro, fiind șterse.

Ulterior noii acționari au vândut în anul 2004, în două tranșe, sub formă de fier vechi, peste 1.600 de tone din utilajele liniilor de turnare, formare și transport, precum și ștanțele și matrițele unității.