Farul de aterizare, un simbol al oraşului Constanţa: scurt istoric
Farul de aterizare, un simbol al oraşului Constanţa: scurt istoric
Facebook Twitter Whatsapp Linkedin PinterestFarul de aterizare din oraşul Constanţa, cunoscut drept cea mai sigură metodă de ghidare a navelor care intră în port, joacă şi rolul de radio-far. În acest far este instalat radiofarul Constanța, care face parte dintr-un lanț de patru asemenea radiofaruri aflate de jur-împrejurul Mării Negre, celelalte trei fiind Nos Kaliakra, Nos Emine și Maslen Nos.
Radiofarul Constanța emite un semnal radio, în codul Morse. Frecvenţa semnalului emis este 291,5 KHz. Acest semnal poate fi folosit de nave pentru a se orienta cu ajutorul radiogonometriei, formă de radioreperaj, prin care se determină direcția față de stația de recepție a unei stații de emisie sau a unui obiect (cu ajutorul undelor reflectate sau reproduse de obiect pe aceeași frecvență sau cu frecvență diferită). Direcţia Hidrografică Maritimă transmite în regim de urgenţă, avertismente radio costiere prin NAVAREA III, un sistem, care face parte din serviciul de avertizare în navigaţie la nivel mondial (WWNWS) şi împarte mările şi oceanele în 21 de zone geografice maritime delimitate clar. Se transmit semnale radio locale care se referă la siguranţa navigaţiei şi condiţiile meteorlogice speciale. Prin sistemul NAVTEX local, în limba română, iar prin staţia radio de coastă pe frecvenţa de 500 KHz, în limba engleză.
Construcţia Farului de aterizare a început în anul 1958, iar în 1960 a avut loc inaugurarea. În acea vreme, în zonă nu existau parcuri, blocuri sau bulevarde mari, dar acum, construcţia impunătoare este aşezată în mijlocul unui părculeţ, în preajma căruia este o fântână arteziană ce atrage privirile tuturor trecătorilor. În ultimii 10 ani, Farul de aterizare a trecut printr-un proces de modernizare, devenit un simbol al oraşului Constanţa. În anul 2005, Farul a fost supus unor reparaţii capitale. În 2010, un nou cap de far, mai performant, a fost instalat în cupola metalică.
Farul emite o lumină albă, cu grup de două sclipiri, pe perioada de 29.8 secunde. Direcţia luminii este de 360 de grade, iar lumina focului se ridică la înălţimea de 87 de metri deasupra nivelului mării. În interior există o scară în formă elicoidală care are 259 de trepte. Lumina farului este vizibilă de la o distanţă de până la 24 de mile marine. Farul este asezat in punctul φ = 44º09’29” N, λ = 28º37’49” E şi are o înălţime de 58 de metri.
Marea Neagră a fost întotdeauna o mare capricioasă, cu furtuni care se pornesc din senin. De foarte multe ori navigatori cu o bogată experienţă au fost atraşi pe fundul ei. Nenumărate corăbii şi nave au fost sfărâmate de stâncile coastei, atât la începuturile navigaţiei cât şi în zilele noastre. De-a lungul coastelor de vest a Mării Negre au fost ridicate de către geţi, greci, romani, genovezi, turci şi români construcţii vizibile pe timp de zi şi noapte, care marcau pericolele de navigaţie din apropierea coastei şi avertizau navigatorii. Denumirea de ,,far” a fost dată după numele insulei Pharo din Golful Alexandria, pe care a fost înălţat reperul de navigaţie, Farul din Alexandria, una dintre cele şapte minuni ale lumii.
Astăzi, Direcţia Hidrografică Maritimă este instituţia responsabilă cu securitatea costieră a navigaţiei de pe litoralul românesc al Mării Negre, având pentru aceasta în proprietate, farurile de aterizare, farurile de intrare şi luminile de intrare în porturi. Pe litoralul romanesc al Marii Negre se gasesc încă şase faruri de aterizare. Acestea sunt amplasate la: Midia, Mangalia, Sulina, Tuzla, Sfântu Gheorghe şi Gura Portiţei. Toate cele şapte faruri de aterizare asigură o vizibilitate de cel puţin 15 mile marine de la ţărm. Farurile de aterizare de la sud la nord: Mangalia, Tuzla, Constanţa, Midia, Gura Portiţei, Sf. Gheorghe şi Sulina sunt faruri de tip costier, cu lumină albă normală, destinate pentru aterizare la coastă. Aceste faruri acoperă toate rutele maritime de la litoralul. Toate farurile au surse secundare pentru alimentarea cu energie electrică şi un sistem de monitorizare automată care supraveghează funcţionarea acestora de la distanţă instalat în clădirea Direcţiei Hidrografice Maritime.
Iulian RUSU
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Urmareste-ne pe Google News