Tipuri de hipertensiune arterială de care nu știai

Știai că există mai multe tipuri de hipertensiune arterială? Hipertensiunea sistemică se referă la hipertensiunea arterială în arterele sistemice. Apare atunci când presiunea exercitată de sângele pompat de inimă asupra pereților arterelor este mai mare decât nivelul normal.

Oamenii pot folosi expresia hipertensiune sistemică în mod interschimbabil cu hipertensiunea arterială. Hipertensiunea arterială poate să nu provoace simptome până când nu atinge un nivel foarte crescut. Când o persoană prezintă simptome, ar trebui să se prezinte la spital, deoarece hipertensiunea arterială poate pune viața în pericol.

Simptomele pot include modificări ale vederii, dureri de cap, dureri în piept sau greață. Aceste simptome apar de obicei atunci când tensiunea arterială măsoară peste 180/120 milimetri de mercur (mmHg).

Hipertensiunea arterială poate duce la complicații grave dacă nu este corectată. Acestea includ boli de inimă și accident vascular cerebral, insuficiență renală și pierderea vederii.

Oamenii își pot gestiona tensiunea arterială prin modificări ale stilului de viață și cu tratament.

Hipertensiune arterială sistemică

Hipertensiunea arterială sistemică este un termen medical care se referă la niveluri crescute ale tensiunii arteriale în arterele sistemice, ceea ce poate duce la diverse complicații.

Arterele sistemice transportă sânge bogat în oxigen de la inimă către alte organe și țesuturi din organism, cu excepția plămânilor.

Aceasta este sarcina arterelor pulmonare din partea stângă a inimii, care transportă sângele dezoxigenat de la inimă la plămâni. Tensiunea arterială crescută în arterele pulmonare se numește hipertensiune pulmonară.

Medicii definesc hipertensiunea ca o tensiune arterială sistolică de 130/80 mmHg sau mai mare în două sau mai multe ocazii.

Presiunea sistolică este afișată ca număr de sus pe o citire a tensiunii arteriale. Presiunea diastolică este numărul de jos.

Hipertensiunea arterială sistemică vs. hipertensiune în decubit dorsal

Hipertensiunea în decubit dorsal apare atunci când o persoană are tensiune arterială crescută atunci când este întinsă pe spate cu fața în sus.

Experții o definesc ca o tensiune arterială de cel puțin 140/90 mmHg diastolică atunci când pacientul este întins.

Măsurarea tensiunii arteriale

Tabelul de mai jos oferă recomandări privind nivelurile tensiunii arteriale și ce înseamnă acestea:

Tipuri de hipertensiune arterială

Hipertensiunea arterială sau hipertensiunea sistemică poate fi fie secundară, fie primară.

Hipertensiune arterială primară

Majoritatea persoanelor cu hipertensiune arterială au hipertensiune arterială primară, cunoscută și sub denumirea de hipertensiune arterială esențială. Acesta este momentul în care hipertensiunea arterială are o cauză singulară nedefinită, rezultată din stilul de viață și factori genetici diferiți.

Unii factori ai stilului de viață care pot contribui la creșterea tensiunii arteriale includ fumatul, consumul excesiv de alcool, stresul, excesul de greutate, consumul ridicat de sare și lipsa de exerciții fizice.

Hipertensiune arterială secundară

Dacă o altă afecțiune provoacă hipertensiune arterială, medicii o numesc hipertensiune secundară.

Tulburările care pot provoca hipertensiune arterială secundară includ:

Aldosteronism primar: o tulburare în care glandele suprarenale produc prea mult un hormon numit aldosteron.
Stenoza arterei renale: Când una sau mai multe dintre arterele care transportă sângele la rinichi se îngustează.
Feocromocitom: O tumoră la nivelul glandelor suprarenale.
Medicul poate diagnostica aceste afecțiuni cu ajutorul analizelor de sânge și al testelor imagistice.

Subtipuri de hipertensiune arterială

Există trei subtipuri care se pot încadra în hipertensiunea arterială primară sau secundară. Sunt:

• hipertensiune arterială rezistentă
• hipertensiune arterială malignă
• hipertensiune arterială izolată

Hipertensiune arterială rezistentă

Aceasta se referă la hipertensiunea arterială pe care medicamentele și modificările stilului de viață nu o pot trata. Tensiunea arterială poate rămâne ridicată chiar și cu tratament.

Medicul poate diagnostica hipertensiune arterială rezistentă la tratament dacă tensiunea arterială a unei persoane depășește 140/90 mmHg chiar și după ce a primit tratament cu trei sau mai multe medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale și un diuretic.

De asemenea, medicul va trebui să excludă hipertensiunea secundară pentru a diagnostica hipertensiunea rezistentă.

Hipertensiune arterială malignă

O recenzie din 2022 se referă la hipertensiunea malignă ca la hipertensiune arterială necontrolată, cu complicații multiple și o perspectivă slabă. Poate provoca leziuni ale organelor.

Medicii diagnostichează hipertensiunea malignă atunci când tensiunea arterială este mai mare de 180/120 mmHg și există leziuni la mai multe organe.

Cu toate acestea, acest tip de urgență este rar, având loc în aproximativ 1 până la 2 cazuri pe milion pe an.

Hipertensiune arterială izolată

Potrivit unei recenzii din 2023, hipertensiunea izolată apare atunci când tensiunea arterială a unei persoane este mai mare de 140/90 mmHg.

Este cea mai frecventă formă de hipertensiune arterială la populația în vârstă. Experții estimează că 15% dintre persoanele cu vârsta de 60 de ani sau mai mult au hipertensiune arterială sistolica izolată.

Un motiv potențial pentru hipertensiunea izolată la persoanele în vârstă este că arterele devin mai rigide odată cu vârsta, scrie doctorulzilei.ro.

Tratament și management

Tratarea hipertensiunii arteriale sistemice implică de obicei o combinație de modificări ale stilului de viață și medicamente. Scopul tratamentului este de a reduce tensiunea arterială și de a reduce riscul de complicații.

Oamenii pot încerca să scadă tensiunea arterială folosind modificări ale stilului de viață, inclusiv:

• o dietă nutritivă care conține fructe, legume, nuci și pește gras
• exerciții regulate
• menținerea unei greutăți moderate
• reducerea stresului
• limitarea consumului de alcool
• renunțarea la fumat, dacă este cazul

Medicamentele care, în mod obișnuit, tratează hipertensiunea arterială includ:

• diuretice sau pastile de care elimină apa
• inhibitori ai ECA
• blocante ale canalelor de calciu
• beta-blocante
• blocante ale receptorilor de angiotensină (ARA)