Violența domestică actuală sau în copilărie împiedică mamele să-și alăpteze bebelușii

Potrivit unui nou studiu, mai mult de două din zece femei care au suferit abuzuri în copilărie sunt predispuse la întreruperea alăptatului înainte că bebelușul lor să împlinească vârsta de patru luni.

Dr. Marie Flem Sorbo a folosit în studiul ei mame norvegiene, mai exact 95.200 de femei; este un studiu longitudinal desfășurat pe o perioada de timp semnificativă; din 1999 până în 2008. Ea a folosit răspunsurile a 53.934 de femei. Dintre acestea, 19% au raportat că au fost supuse violenței că adult, iar 18% au raportat că au fost supuse violenței în copilărie, scrie doc.ro.

"Este important că oamenii, în general, să înțeleagă factorii care pot influență mamele în ceea ce privește alăptarea și durata acesteia. Dar este deosebit de important pentru medicii specialișți ginecologi, obstetricieni, neonatologi, pediatri, moașe, asistente medicale, care lucrează cu femei gravide și mame. Dacă specialiștii conștientizează această corelație dintre violență și alăptare pot oferii un sprijin mai eficient, astfel încât din ce în ce mai multe femei abuzate să fie încurajate și sprijinite în alăptare", spune Dr. Flem Sorbo. "Am fost surprinsă de faptul că violență suferită de o femeie în copilărie ar putea avea un impact atât de puternic în perioada în care devine mama și alăptează", a mai spus cercetătoarea.

Concluziile studiului:

• Femeile care au fost supuse violenței sexuale în copilărie sunt cu 22% mai predispuse să oprească alăptarea înainte că bebelușul să împlinească vârstă de patru luni.

• Femeile care în copilărie au fost supuse unuia sau mai multor tipuri de abuzuri, fizice, emoționale sau chiar verbale, repetate, sunt cu 41% mai predispuse să oprească alăptatul înainte că bebelușul să împlinească vârstă de patru luni.

• Femeile care au fost victime ale violenței în ultimele 12 luni sunt cu 40% mai predispuse să oprească alăptatul mai devreme de patru luni.

• Femeile supuse violenței de către o persoană cunoscută sunt cu 28% mai susceptibile la oprirea alăptatului timpuriu.

Așadar, în 2015, Direcția Norvegiană a Sănătății a implementat noi recomandări pentru îngrijirea femeilor în maternitate. Acum, toate moașele, medicii și asistentele medicale chestionează femeile gravide cu privire la eventualele expuneri la violență sau abuzuri. Această informație este importantă pentru detectarea depresiei postpartum și pentru a ajută tinerele mame în procesul de îngrijire și alăptare a bebelușului.

Ce-ar spune un norvegian mediu despre cântecul: „Dă mamă cu biciu-n mine”?

Probabil că Norvegia ar interzice cu desăvârșire difuzarea acestei vechi melodii populare româneșți. Ce să zic? În copilărie, versurile astea îmi dădeau fiori de groază, umilință și furie. Cam așa resimte un copil violență fizică: Dumnezeul lui – părintele – se prăvălește deasupra lui cu furie și ar putea chiar să-l ucidă. În generația părinților mei, să bați copilul era necesar că măsură disciplinară. În generația părinților lor, era inevitabil. Am putea concluziona, ironic, că suntem obișnuiți cu bătaia din moși strămoși. Dar, se pare, că de la generație la generație copiii au fost bătuți din ce în ce mai puțîn, la fel și nevestele. Știți bancul ăla tâmpit? „Când ajungi acasă, în primul rând, îți bați nevasta, tu nu știi de ce, ea însă știe.”

Norma culturală joacă și ea un rol. Într-o cultură care permite și justifică agresiunea fizică sau verbală, impactul emoțional asupra individului diminuează, întru-câtva. Asta pentru a nu pune la îndoială studiul de mai sus și a argumenta zadarnic că mamele de altă dată nu aveau problema asta. Adică impactul emoțional scade direct proporțional cu normă grupului din care individul face parte. Pentru a înțelege fenomenele, este imperios necesar să ne raportăm la cultură grupului pe care-l vizăm cu comentariile sau opiniile noastre. Acesta pare să fie unul dintre motivele pentru care s-a discutat și mediatizat atât de mult cazul copiilor (și) români din Norvegia.

Nu am o opinie clară cu privire la ce anume a determinat autoritățile norvegiene să ia măsuri atât de drastice, dacă au făcut sau nu exces de zel sau dacă cele constatate la examinarea copiilor impuneau măsuri cumva extreme – așa cum sunt privite în cultură noastră, ceva mai balcanică, mai laxă în aplicarea legislației pentru protecția familiei și a copilului.

La noi a pătruns mai molcom și opinia conform căreia este interzis să ne batem copiii sau nevestele, că „eu te-am făcut, eu te omor” este perimat, că nu-ți poți agresa membrii familiei nici verbal și nici emoțional. Că toate aceste lucruri sunt considerate abuzuri, mai grave sau mai puțîn grave, că lasă cicatrici și urme adânci în funcționarea psiho-emoțională a victimei.